Latest from the journal

Book review: Eu sunt Malala - Malala Yousafzai & Christina Lamb

,,Un copil, un profesor, o carte, un stilou - pot schimba lumea! "  - spune Malala in cadrul discursului tinut la sediul ONU, cu ocazia implinirii a 16 ani.

Probabil ai auzit de Malala Yousafzai sub alte denumiri:  fata care lupta pentru educatie, sau fata impuscata in cap de talibani, sau cea mai tanara persoana care a primit  vreodata premiul Nobel pentru pace. 

Dar cum a reusit sa devina atat de cunoscuta?  



Pentru ca a avut curajul sa vorbeasca deschis despre lipsurile tarii ei, despre nevoia de educatie a copiilor, si s-a opus fatis masurilor impuse de talibani in Pakistan. Cu adevarat remarcabil este incapatanarea cu care a continuat sa militeze pentru accesul tuturor la educatie, intr-o perioada de teroare in Swat, regiunea unde locuia si care era controlata de talibani. Acestia au ucis sute de oameni  in regiune numai pentru indrazneala de a nu li se supune, sau de a face cel mai mic protest in public, si faceau asta in mod brutal : ii prindeau, ii biciuiau si apoi ii omorau in public, dupa care lasau cadavrele lor in piata publica a doua zi, pentru ca restul lumii sa vada, sa se teama, si sa nu mai repete comportamentul. Vorbim despre un stat in anul 2008-2009.

Intrebarea care se pune, bineinteles, este ce faceau autoritatile in tot acest timp? Ei bine, in primul rand, talibanii aveau metode de constrangere atat de brutale, incat dadeau buzna in statiile locale de politie, decapitau autoritatile, si le preluau sediul. Astfel, incet-incet, au inceput sa controleze intreaga zona. Moment in care din nou te intrebi - dar ce faceau armata si guvernul in tot acest timp? Nu se stie. Politica parea a fi una de tipul ,,Don't ask, don't tell.''

Cartea are doua parti principale - prima, in care este detaliat modul cum au ajuns talibanii sa preia puterea, precum si situatia politica si sociala in Pakistan, toate aceste lucruri impletie cu povestea Malalei, in special copilaria ei. Ea povesteste cum totul a inceput o data cu aparatia postului de radio al talibanilor  - bazandu-se pe faptul ca majoritatea populatiei era analfabeta si deosebit de religioasa, se foloseau de Coran, pe care il interpretau dupa bunul lor plac, pentru a dicta cum ar trebui sa se comporte oamenii pentru a fi buni musulmani. Initial au primit foarte mult suport din partea populatiei, inclusiv ajutor financiar. Acest lucru  se intampla tocmai din cauza lipsei educatiei care duce la dezinformare, lucru pe care Malala, ghidata de tatal sau, un om intelept si deschis la minte, l-a inteles de mica.

Pe masura ce actiunile talibanilor au devenit din ce in ce mai opresive si sadice, sustinerea publica s-a schimbat in teroare. Talibanii sustineau, printre altele, ca fetele nu au ce cauta in scoli, ca locul lor este in casa, sa se ocupe de tatii/fratii si mai tarziu sotii lor, ca este impotriva Coranului ca fetele sa aiba acces la educatie, iar atunci cand cate o fata renunta la scoala, acestia anuntau la radio ,, X a parasit scoala in clasa a VI-a, o felicitam pentru ca a inteles calea cea dreapta, acum va ajunge in rai.'' Masurile au devenit din ce in ce mai extreme, ajungandu-se la bombardarea a numeroase scoli, lasand in urma moartea mai multor copii si profesori.

In tot acest timp, in ciuda numeroaselor morti provocate de talibani oricui indraznea sa nu se supuna lor, Malala si tatal lor tineau discursuri publice in care militau pentru educatie, dadeau interviuri, atat interne, cat si pe plan international, si nu s-au oprit in ciuda amenintarilor primite.

Asta a dus la impuscarea Malalei in cap de catre talibani in toamna lui 2012, in autobuzul care o ducea spre scoala. Momentul atacului, cat si ce a urmat dupa, clipele din spital, groaza parintilor, teama ca o vor pierde, eforturile medicilor, mobilizarea generala pentru a o scoate din tara pentru a putea fi tratata corespunzator sunt descrise extensiv in ultima parte a cartii, o parte extrem de emotionanta si dureroasa chiar si de citit.

O admir pe Malala pentru o sumedenie de lucruri : mi se pare incredibil cum, la numai 18 ani, o persoana poate fi atat de inteleapta, inteligenta si carismatica, cum poate avea o voce atat de puternica, cum poate fi atat de curajoasa, si mai ales, cu cata ardoare si sinceritate poate crede in cauza ei. Este un lider inascut, are niste discursuri extraordinare, iar dupa episodul impuscaturii, continua cu aceasi ardoare sa isi sustina cauza. Intr-o societate in care majoritatea dintre noi chiulim de la scoala si am face orice sa scapam de cursuri, aceasta fata a fost dispusa sa isi sacrifice viata - pentru ca era foarte constienta la ce riscuri se supune! - pentru a putea sa invete.

Recomand cartea cu caldura, a devenit una dintre cartile mele preferate, este genul de lectura care iti ramane in suflet, si totodata te face sa fii recunoscator ca te-ai nascut unde te-ai nascut, si sa nu mai iei lucrurile de-a gata.

Poti vedea discursul Malalei de acceptare a premiului Nobel pentru pace aici.

Iar in toamna anului acesta apare si filmul, poti vedea trailerul aici.


Sheryl Sandberg - Lean in

Trebuie sa incep cu o marturisire : nu suport cartile de self-help . S-a vorbit insa atat de mult de cartea lui Sheryl Sandberg – si am auzit numai lucruri bune!, incat am zis sa fac o incercare. 


Nu am fost dezamagita deloc, mai ales ca nu este propriu-zis o carte de self-help. Este mai degraba o constatare a situatiei de inegalitatate intre barbati si femei promovata atat de societate, cat si din nesiguranta femeilor de a cere mai mult pe plan profesional. Impletita cu experienta ei personala – si cum sa nu fie interesant parcursul professional al COO-ului Facebook, fost vice-presedinte Global Online Sales and Operations la Google, si Chief of Staff pentru Trezoreria Statelor Unite?! – autoarea explica, din propria experienta, care crede ca sunt lucrurile de care o femeie ar trebui sa tina cont daca vrea sa aiba success in cariera, care sunt lucrurile care o trag in jos, insa fara a avea deloc un ton moralizator si atotstiutor.

Mi-a placut foarte mult, din acest punct de vedere, cum a abordat problema dintre cele doua ipostaze intre care se impart femeile din ziua de azi  - cele care decid sa ramana casnice, si sa se dedice cresterii copiilor, si treburilor gospodariei, si cele care aleg sa aibe si o cariera (fara ca asta sa excluda copiii) – si cum cele doua categorii se arata constant cu degetul, si se acuza reciproc, fiecare crezand in propria lor ,,cale cea dreapta”. Insa acest lucru se intampla tocmai fiindca intotdeauna, femeia de cariera isi va reaminti de fiecare data cand o vede pe casnica la ce a renuntat (timp pretios de petrecut cu copiii, etc), si invers, bineinteles. Si aici intervine autoarea cu ceea ce inseamna pentru ea succesul: sa fii multumit cu alegerile pe care le faci. A fost singura data cand o ,,definitie’’ a rezonat cu mine. Si apropos, cand am vazut fraza respectiva, ,,my definition of success’’, am crezut ca o sa fie exact genul ALA de carte self- help, dar a fost singura data cand am intalnit o exprimare de genul in carte.

O alta idee cu care am rezonat este descrisa pe larg in capitolul ,,Don’t leave before you leave’’, mai exact, cum femeile tind, din clipa in care incep sa se gandeasca la a-si intemeia o familie, sa isi puna piedici singure, nemaiacceptand oportunitati de dezvoltare pe principiul ,,Oricum planuiesc sa fac un copil in 2 ani, si nu este momentul’’, si explica cat de daunatoare este gandirea de acest fel pe termen lung, si de ce.

Despre aceasta idee, si despre cateva altele care se regasesc in carte, vorbeste si in cadrul unei discutii TED Talk – aveti linkul aici .


Daca v-a placut discursul ei TED, sigur va va placea si cartea!

Rusia - Sankt Petersburg - impresii & sfaturi de calatorie

Am plecat in Rusia intr-o excursie de grup organizata de agentia Omnia (care a avut o organizare proasta, si un ghid sub orice critica, dar despre asta intr-o alta postare), cu autocarul, pe indicativul Sankt Petersburg - Novgorod - Moscova.

Lucrul pe care vreau sa il subliniez aici, pentru ca tare mult mi-ar fi placut sa mi-l spuna si mie cineva inainte de plecare, este legat de vreme. Sunt convinsa ca stiti cu totii ca este un oras nordic, si ca ,,Sigur e un pic mai frig", dar nu exista understatement mai mare de atat...Cand am fost eu plecata, in luna august, cand la noi in tara, si in general in Europa de Est si Centrala, erau 36 grade, acolo MAXIMA era de 22 grade, si se incalzea oricum foarte greu, dimineata si seara erau 16-17 grade. Si ploua. MULT. Nimeni nu te avertizeaza ca la Sankt Petersburg ploua mai tare decat la Londra, si ca esti un norocos daca prinzi zile fara ploaie...Asa ca ia-ti o geaca subtire, polare, incaltaminte inchisa (preferabil nu adidasi), umbrele zdravene, pulovere subtiri si pantaloni lungi, altfel vei fi obligat sa iti cumperi de acolo. Asta daca te duci vara, in restul anotimpurilor nici nu vreau sa ma gandesc...

Ce e de vazut/facut la Sankt Petersburg?

Cel mai mult, din interiorul orasului, m-a impresionat Catedrala Sfantul Isaac ( Foto 1&2).

Foto 1

 Foto 2


Iti poti lua bilet separat pentru a urca sa vezi panorama orasului de pe punctul cel mai inalt al Catedralei Sfantul Isaac, se merita, nu e de urcat foarte mult, si este singurul loc din oras cu o asemenea priveliste (Foto 3,4,5,6).
 Foto 3

 Foto 4

 Foto 5

 Foto 6

Rezerva-ti minim o jumatate de zi, ideal o zi , pentru vizitarea Ermitajului, cel mai mare muzeu de arta al Rusiei, si cel mai important (alaturi de Muzeul Puskin, din Moscova) (Foto 7-13). Surpriza foarte placuta a fost o galerie generoasa a picturilor impresionistilor (Foto 14), precum si de pictura moderna (eu, una, nu ma asteptam sa gasesc tablouri de Picasso la Ermitage).
 Foto 7

 Foto 8

 Foto 9

 Foto 10

 Foto 11

 Foto 12

 Foto 13

 Foto 14

Superb este complexul format din palatul si gradinile Peterhof, de langa Sankt Petersburg, Palatul de vara al tarului Petru cel Mare. Interiorul palatului este construit in stil baroc, asadar vei vedea aur, muuuult aur (Foto 16 - Poate cam prea mult, pana si pentru un palat? Just sayin'.)
 Foto 15

 Foto 16

 Foto 17

 Foto 18

 Foto 19

 Foto 20

 Foto 21

 Foto 22

Trebuie sa ajungi si la palatul Ekaterinei, de la Tarskoe Selo (Foto 23 - 32), unul din cele mai opulente palate pe care l-am vizitat, decorat cu AUR, SI MAI MULT AUR.
 Foto 23

 Foto 24

 Foto 25

 Foto 26

 Foto 27

 Foto 28

 Foto 29

 Foto 30

 Foto 31

 Foto 32

Oricum, concluzia mea despre rusi, dupa ce am vazut atat partea de Vest a tarii, cat si Siberia, si dupa ce am si locuit acolo, este ca au niste iluzii de grandomanie si niste pretentii fantastic de ridicate fata de potentialul lor real. Cat am locuit in Siberia, ma tot gandeam ca numai partea aceea de tara este saraca, si ca partea de Vest, cu Moscova si Sankt Petersburg, sunt mult mai dezvoltate. Adevarul este ca, in afara de cele doua orase amintite anterior (si Rusia nu inseamna numai Moscova si Sankt Petersburg...), toata tara se afla intr-o stare de saracie lucie. Numai in Maroc am mai vazut atata saracie, neglijenta, si oameni negospodari...

Sankt Petersburgul insa este un oras curat, civilizat, si plin de atractii turistice, de vazut clar macar o data!

Book review: Irvin D. Yalom - Mama si sensul vietii. Povesti de psihoterapie

Este o carte care satisface curiozitatea multora dintre noi : ce se intampla in cadrul unei sedinte de psihoterapie?

Irvin Yalom, profesor emerit de psihiatrie, are un talent fanastic de a imbina aspecte care tin de natura meseriei sale cu felul de a le pune pe hartie si a le transforma in povestiri extraordinar de interesante, sau chiar intr-un roman (Minciuni pe canapea, unul din romanele mele preferate! ).

Povestirile de psihoterapie din cartea de fata nu au cum sa nu devina captivante pentru oricine care a avut macar un vag interes pentru ramura psihologiei, sau pentru orice tine de analiza trairilor interioare...

Din cele sase povestiri, prima, ,,Mama si sensul vietii", porneste de la detalii autobiografice reale, cu o conversatie- punctul central - inchipuita dintre psihoterapeut si mama sa.

,,Calatorii cu Paula" si ,,Sapte lectii pentru avansati", ambele povestiri adevarate, sunt  interesante prin prisma emotiilor care ne incearca in fata mortii - cum ne impacam cu ideea propriei noastre morti, mai ales atunci cand aceasta este iminenta, cat si cu moartea celor dragi. Sunt prezentate doua paciente - Paula, diagnosticata cu cancer, o femeie remarcabila, senina in fata mortii, si impacata cu ideea, impreuna cu care Yalom infiinteaza un grup de terapie pentru bolnavii in stare terminala, si Irene, al carei sot moare de cancer, care nu se poate impaca cu ideea pierderii lui, si nici nu face prea mari incercari in acest sens.

,,Dubla expunere" pleaca de la o intamplare adevarata: Yalom avea obiceiul de a inregistra sedintele cu o pacienta, si de a i le da sa le asculte in drum spre urmatoarea sedinta. Intr-o zi, a uitat sa opreasca inregistrarea si sa ii dea caseta, care a prins si dictarea lui despre cum i s-a parut acea ora si starea pacientei. Ea si-a amintit ca nu luase caseta, s-a intors la cabinet si a luat-o, si avut surpriza sa auda si notitele personale ale lui Yalom - un scenariu care poate duce la dezastru. Desi in realitate dictarea nu continea nimic vatamator, acel ,,Ce ar fi daca?'' a dus la povestirea de fata, in care un psihoterapeut este inregistrat spunand cat il plictiseste si enerveaza o pacienta, si fara sa isi dea seama, ii da ei caseta.

,,Blestemul pisicii unguresti" este o mare surpriza pentru cine l-a mai citit pe Yalom. Singura lui scriere stiintifico-fantastica, foarte captivanta, si probabil si singura din literatura de gen in care asistam la o sedinta de analiza...a unei pisici. Genial!