Latest from the journal

Diana Florina Cosmin - Povestile unei inimi

Pe Diana Florina Cosmin o citeam cu mare placere de mult timp, lunar, in Cosmopolitan. Era primul articol pe care il citeam din revista, pentru ca scrie atat de bine, cu atata inteligenta si umor, incat devine genul ala de autor pe care il citesti cu creionul in mana. Asa ca am fost foarte fericita anul trecut, sa aud ca isi lanseaza carte, cu toate articolele din Cosmopolian, plus altele - Povestile unei inimi - Lectii de viata si de iubire pentru fetele single.



Ceea ce pare a fi o carte usurica, ,,pentru puicute'', nu se dovedeste a fi deloc asa. Drept dovada, are numai recenzii foarte bune, si deja primul tiraj s-a epuizat, lucru rar pe la noi. In cele peste 20 de esee, asistam la modul in care autoarea percepe dragostea si interactiunea cu sexul opus, prin intamplari personale, dar care dezvaluie exact atat trebuie, printr-un ton polemic, care te face sa iti pui niste intrebari in aceeasi masura in care iti va da niste raspunsuri. Practic, citesti biografia unei persoane pe cat de tinere, pe atat de mature, insa biografia este doar un punct de plecare pentru interogatiile asupra iubirii.

Desi se adreseaza a fi pentru fetele single, eu am citit-o cu acelasi placere, fiind si single, si cuplata. De fapt, este genul de autor care merge citit oricand ai nevoie de un gram de inspiratie, de liniste, sau de un pic de intelepciune.

Nu-i o carte de genul ,,Cum sa..'', desi titlul asta sugereaza ( de altfel, ma deranjeaza foarte tare cartile de genul). Tocmai, ca desi e atat de usor sa ajungi sa vorbesti in clisee cand vine vorba despre iubire, mai ales despre cautarea barbatului ideal, asta-i elementul de noutate cu care vine cartea, si care o face sa fie mai mult decat o Carrie Bradshaw de Romania: prezinta statutul de fata single dintr-o noua perspectiva. Nu cu idealizari romantice in care tu esti o damsel in distress si printul pe un cal alb te asteapta la colt, nu cu dulcegarii, filozofii, si idei prea abstracte, ci cu un ton sincer, pe alocuri amar, ideea de baza fiind ca, desi nu-i deloc usor pentru confortul tau psihic si sufletesc sa fii o persoana singura intr-o lume parca inconjurata de cupluri fericite, este o etapa absolut necesara in formarea ta ca persoana. Este perioada in care poti sa te descoperi in cel mai bine, fiindca, evident, cel mai bine poti face asta atunci cand esti doar tu cu tine. Mi-a placut mult, apropo de asta, ideea ei despre cat conteaza sa stii cine esti chiar si cand te lasa cineva intr-o camera complet goala. Fiindca atata timp cat tu nu descoperi ce gen de persoana esti, care sunt  asteptarile tale, ce poti oferi, si ce gen de persoana vrei sa fii, iti va fi destul de greu sa gasesti pe cineva care sa se indragosteasca de tine.

Mi-a placut mult si ideea cum ca nu trebuie sa ne mai batem cu pumnul in piept ca suntem femei ,,barbate'', independente, care n-au nevoie de barbati si tin mortis sa demostreze ca pot sa faca totul si singure, ca ne pierdem tocmai feminitatea si gratia : ,, Nu vrem sa fim protejate, pentru ca asimilam rasfatul cu slabiciunea.Vrem sa fim tratate ca egale ale barbatilor, dar fara partea cu berea, uitatul la meci si glumele de prost gust. Vrem sa fim iubite, dar nu ne dam seama ca un barbat are tot atat spatiu de manevra cu noi cat are un sofer care vrea sa intoarca in jeep intr-o garsoniera. Volan dreapta, perete. Volan stanga, perete. Volan inainte, nici o sansa. Singura varianta: datul inapoi.''

Si mi-au mai placut multe lucruri, pe care te las pe tine sa le descoperi si sa mi le spui, daca o sa citesti cartea. Eu o recomand cu draga inima!

Maroc - o experienta exotica, dar mai gandeste-te.

In Maroc am fost in septembrie 2011 cu agentia Omnia Turism . Sunt foarte OK, cu ei am fost si in Sudul Asiei, cu ei am de gand sa plec in continuare, atunci cand nu vreau sa imi bat capul cu rezervari si planificari facute pe cont propriu. A fost de fapt un circuit, Spania - Portugalia -Maroc, din care in cel din urma am stat 8 zile. La vremea respectiva mi s-au parut lungi, recunosc.

Partea buna cu culturile astea indepartate de cea europeana e ca te scot, bine de tot chiar, din zona ta de confort, ca sa folosesc termenul la moda. Si in al doilea rand, te pun fata in fata cu stereotipurile pe care le aveai, confruntandu-te cu realitatea de la fata locului. De exemplu, de la prea multe desene animate probabil, imi inchipuiam o oază ca fiind un copac, doi, cu o balta mica, in mijlocul desertului. Cand de fapt o oaza arata cam asa:




La fel, cand am fost sa vad rasaritul de soare in desertul Sahara, ma asteptam la ceva sa iti taie respiratia, la un disc de foc, si desertul aurit. Cand colo, in dimineata aceea a fost inorat (iti poti da seama cam care sunt sansele sa fie inorat in Sahara?! ATAT de ghinionista am fost!), si super- rasaritul meu de soare a aratat cam asa:

Mai aveam, vag, in minte, cateva imagini-clisee ramase din vechiul serial Clona. Ei bine, acolo asteptarile mele au fost satisfacute. Vopsitoria din Fes arata exact cum vazusem eu, cand eram mai mica, pe la TV:



Simti, intr-adevar, ca ai intrat intr-o alta lume, o lume mai de demult. Iti vine in minte imaginea numeroaselor fabrici, numai fier, beton si sticla, de la periferia Bucurestiului, si ramai consternat afland ca in Maroc lucrurile se fac inca asa, traditional. Poate stii deja ca sunt recunoscuti pentru covoare si tesaturi (valuri, esarfe..). Sunt recunoscuti tocmai fiindca in majoritatea locurilor s-a pastrat inca modul traditional de fabricare. De fapt, asta mi-a placut cel mai mult la excursia din Maroc : a fost una cu adevarat culturala, am vizitat multe manufacturi si ateliere, nu doar obiectivele turistice. Am facut o vizita, de exemplu, si la un atelier de facut covoare:

, am invatat sa imi prind un val asa cum o fac marocancele, ba chiar, inspre finalul perioadei in Maroc, ajunsesem sa merg pe strada in turban si salvari! 

Apropo de imbracaminte, nu stiam daca sa imi fie rusine sau sa rad pe plajele din Maroc, unde eu, alaturi de alte europence, stateam in costum de baie, cot la cot cu marocancele imbracate din cap pana in picioare in negru, cu hijab cu tot. 

Totodata, tie, europeanului, este foarte posibil sa ti se para kitchos si impopotonat modul in care se imbraca, fiindca avem notiuni foarte diferite despre ce inseamna ,,frumos''..insa asta nu inseamna ca nu vei gusta la maximum plimbarile prin bazarurile lor (numite ,,souk''-uri ), si explozia de culoare care te va intampina acolo:




, nu mai vorbesc de explozia de arome, din binecunoscutele piete de mirodenii marocane:


Apropo de mancare: daca esti gurmand, AICI e locul unde sa vii! Trebuie neaparat sa incerci tajin (uneori tadjin)ul lor (carne, de obicei de miel, cu legume), si prajiturile! Ai grija, totusi...am sa iti spun la modul foarte sincer la ce sa te astepti in Maroc, sa nu pleci neavizat, cum am plecat eu - va fi aproape imposibil sa nu ai probleme cu stomacul si cu digestia. In grupul meu, din 40 si ceva de oameni, peste 30 s-au imbolnavit, fiecare in alta zi, de la un alt fel de mancare (mai ales din cauza apei folosita, care nu este potabila, in cea mai mare parte. Ajunsesem sa ma spal si pe dinti cu apa imbuteliata, de frica sa mai inghit vreo picatura). Mancarea din hoteluri e ok, dar daca iei orice de pe strada, sau chiar de la benzinariile de pe drum, s-ar putea sa o patesti.

Ah, si sa mai ai grija la hotii de buzunare. Marocul este recunoscut pentru asa ceva, iar la finalul excursiei noastre, ghidul nostru era foarte mirat ca nimanui nu i s-a furat nimic. 

Dar asta nu inseamna ca nu am avut parte de peripetii. Daca o sa imi aduc aminte de o intamplare anume din Maroc, peste ani si ani, va fi cand am fost atacati de triburile berbere, in desertul Sahara. Da, nu-i gluma! De asta iti spun sa te gandesti de doua ori, daca vrei sa vizitezi Marocul!
Cum s-a intamplat: ne-am trezit la ora 2 AM, pentru ca aveam sa mergem 2 ore pana la intrarea in desert, si apoi inca o ora prin desert, fie pe camila, fie prin nisip, pentru a vedea rasaritul de soare. Ne-am luat si toti banii, si pasaporturile la noi, pe principiul ca poate in camera nu e indeajuns de sigur. La intrarea in desert, cei care au mers pe camile inaintasera putin fata de cei care au decis sa mearga direct pe jos, ori acestia din urma au patit-o. Era intuneric, eram, literally, in the middle of nowhere, cand un trib de berberi au inconjurat lumea si au inceput sa traga de ei. Pana la urma, cei care organizasera excursia au ajuns prin a se lua la bataie cu berberii pentru a-i alunga, dar toata lumea era moarta de spaima, si nimanui nu ii mai pasa de rasaritul soarelui.

De ce iti mai spun sa te gandesti de doua ori: nu pleca in Maroc in ideea ca o sa vezi o tara exotica, si o cultura aparte. Nu ma intelege gresit, o sa vezi astea din plin, dar o sa vezi si foarte, foarte multa mizerie si saracie, la tot pasul. La fel e si Thailanda, desi intr-o mai mica masura. La dreapta ai peisaje exotice cum n-ai fi sperat in viata ta sa vezi, si la stanga oameni care mananca supa din punga pe trotuarele pline de mizerie, si miros de peste prajit. Daca pana acum spuneai despre Romania ca e o tara saraca, o sa te gandesti de doua ori pana sa mai spui asa. Uite de ce:





Ah, si uite cum arata si o sala de clasa la ei :

Si asta in conditiile in care se considera ca Marocul este una din cele mai evoluate state din Africa, indiferent de domeniul despre care vorbim.

Oricum, se merita sa vizitezi Marocul, sunt atatea orase : Fes, Marrakesh, Tanger, Rabat, Meknes, Casablanca, Volubilis, cu peisaje uimitoare, cu castele, medine si minareturi..mie, una, mi-a deschis apetitul sa vad mai multe culturi asemanatoare. Dar daca genul tau de excursii sunt all inclusive-urile in Antalya, nu te duce in Maroc, o sa fii tare dezamagit. Realitatea-i trista, stiu.

Cum sa calatoresti pe bani putini

Ideea ca iti trebuiesc multi bani sa calatoresti este una cat se poate de gresita. Atata timp cat exista dorinta de a calatori, mijloace se vor gasi, si in articolul asta iti voi demonstra ca se poate sa calatoresti cu buget restrans si chiar fara sa platesti aproape nimic.

In primul rand, pentru biletele de avion ieftine, te sfatuiesc sa dai Like pe Facebook pentru inceput paginii Promotii bilete avion, vei gasi oferte incredibile, zboruri spre New York chiar si cu 200 lire, zboruri spre alte orase europene sub 50 lire, si tot asa. Apoi, da like paginilor companiilor aeriene care opereaza la noi, sa fii sigur/a ca o sa le vezi la timp toate ofertele. In situatia in care ajungi sa iti cauti zborul fara a beneficia de oferta totusi, cauta-l de pe site-ul avion.ro , sau de pe vola.ro , iti va afisa cele mai bune oferte.

Apoi, nu ocoli ofertele de pe site-urile de reduceri, in ideea ca ,,E prea bun ca sa fie adevarat.'' Anul trecut, eu am plecat in Praga, la Nisipurile de Aur, si anul acesta la Parndorf, cu oferte luate de pe www.fundeal.ro  (Praga si Parndorf), respectiv www.groupon.ro  (Nisipurile de Aur). Imi amintesc ca pentru ultima oferta, la Parndorf, am platit 80 euro de persoana pentru 3 nopti cazare, cu mic dejun inclus, la un hotel de 4 stele. Totusi, nu strica sa fii vigilent, eu am sunat de fiecare data la hoteluri, inainte de a achizitiona oferta, sa fiu convinsa ca este reala, si sa ii intreb direct si de datele disponibile (uita-te bine la valabilitatea vocherului pana sa il cumperi, si intreaba la hotel daca au liber cand vrei tu, altfel l-ai luat degeaba).

Dar daca vrei sa vizitezi fara sa scoti aproape nici un ban din buzunar, si sa ai parte de mai mult decat experienta unui turist, iti recomand proiectele prin Tineret in Actiune . Sunt proiecte de schimburi de experienta intre tineri, ai cazare si masa asigurate, si de regula din transport platesti doar 30 %. Eu asa am vizitat Olanda, Italia si Turcia, si am fost mai mult decat turist. In Olanda si Italia am locuit cu famili native, si am fost introdusa direct in obiceiurile tarilor respective, ,,de la sursa''. In Olanda mergeam pe bicicleta inclusiv in club, si dormeam cu un geam deschis (intepenit asa) noaptea, la 5 grade, fiindca ,,Asa e sanatos'', iar in Italia am fost rasfatata cu pizza si paste de casa cat am putut duce. In proiectul din Turcia am fost cazata la un hotel, laolalta cu ceilalti participanti la proiect, insa in fiecare seara aveam petreceri interculturale, in care fiecare tara isi prezenta pe rand dansurile, muzica, mancarea, bautura, obiceurile. Partea proasta la aceste proiecte este ca sunt restrictive, se adreseaza tinerilor pana in 25 de ani (rar pana in 30 de ani), insa din experienta pot spune ca isi au farmecul numai in timpul liceului, maxim in timpul facultatii.

Exista insa si experienta pe treapta superioara a proiectelor Tineret in Actiune, si anume programele de internship globale . Desi nu sunt mare fana a organizatiei, trebuie sa recunosc meritul AIESECULUI in internshipul de 2 luni in care am plecat in Siberia, Rusia, toamna trecuta. Ei organizeaza programe de internship, platite sau pe baza de voluntariat, care dureaza de la 6 saptamani pana la 2 ani. Partea buna este ca, literalmente, iti pun la dispozitie internshipuri peste tot in lume (eu am avut interviuri cu China, Rusia, Finlanda, Brazilia, Cehia..). Partea proasta este ca trebuie sa ai nervii foarte tari, pana sa ajungi sa pleci intr-un internship de genul. Cei de la AIESEC te vor trece prin (inutil de) multe etape de selectie, la finalul carora iti vor pune la dispozitie platforma de internshipuri. Problema este ca de abia de atunci incepe greul, fiindca nu esti acceptat automat, trebuie sa dai cate doua interviuri pentru internshipul dorit, si sansele sa te accepte din prima sunt aproape nule. La mine a durat o luna si jumatate pana mi-am gasit internshipul, si numeroase interviuri. Insa, in urma experientei avute in Sibria, pot spune clar ca s-a meritat.

In ceea ce priveste internshipul meu, a fost platit, si am avut asigurata si cazare, masa, si chiar si excursii in imprejurimi..eu mi-am platit numai biletul de avion. Insa cazurile difera de la program la program, trebuie sa cauti mult sa gasesti ceva care sa ti se potriveasca.

Astea fiind spuse, spor la...calatorit! Si astept sa imi spuneti daca sfaturile mele v-au ajutat!






Bine ai venit pe blogul meu!

Imi place mult sa ma exprim in scris, asa ca de multa vreme cochetez cu ideea de a-mi face blog. Desi de abia acum am reusit sa fac un pas concret in directia asta, o perioada am stat si am fost un observator docil al altor bloguri, fie ale cunostintelor mele, fie ale unor persoane mai putin cunoscute.

Bineinteles, tine de natura blogului tau si a subiectelor abordate cat de mult vrei sa iti expui gandurile altora, insa ma tot intreb de ce ar vrea cineva sa se expuna de bunavoie atat de mult, mai ales tinand cont de amploarea pe care pare sa o fi luat-o si blogosfera romaneasca. Ne credem un pic mai interesanti decat restul? Credem ca avem ceva cu adevarat important de spus? Sau credem pur si simplu, nu neaparat ca avem altceva de spus, dar ca noi putem transpune in cuvinte ceea ce altii nu pot?

Cred ca asta-i si motivul pentru care, din cate am observat, aproape fiecare blogger tine, inca de la inceput, sa justifice de ce si-a facut blogul respectiv. Imi pare a fi un fel de scuza pentru cititori, un fel de ,,Sa nu credeti ca ma cred mai destept sau ceva...''. Tocmai  de aia nici nu vreau sa ma arunc intr-un raspuns de genul, al carui raspuns nici eu nu il stiu prea bine. De ce mi-am facut blog. Pot, cel mult, sa iti spun despre ce vreau sa scriu, despre lucrurile care imi plac, care nu imi plac, care ma emotioneaza, care ma infurie, in orice caz, care ma fac sa rezonez, intr-un fel sau altul.

Asadar: vreau sa iti vorbesc despre cele doua lucruri care imi plac cel mai mult: cartile si calatoriile. Intentionasem sa numesc blogul Colectionara de cuvinte si calatorii, dar mi s-a parut prea lung. Insa acum tu stii deja ca nu-i vorba numai despre carti. Am sa iti vorbesc despre cartile care mie mi-au spus (si imi vor spune) ceva, si despre calatoriile care au lasat (si vor lasa) o amprenta asupra mea. Dar nu ma voi rezuma numai la asta. Sunt mult mai multe lucrurile care imi plac sau nu, sau care ma fac sa imi pun intrebari, voi vorbi si despre astea. Invariabil, presimt ca voi vorbi mai mult despre lucrurile care ma deranjeaza, e probabil o tendinta de defulare, insa ma voi rezuma la lucrurile cu care cred ca rezoneaza si restul.

Si inca ceva: blogurile sunt, prin definitie, personale, insa in perioada cat am stat si observat, nu am putut sa nu vad multe bloguri extrem de intime, care s-au transformat in jurnale ale povestitorilor, sau in filozofii proprii, in postari extrem de abstracte. Bloguri care devin relevante numai pentru posesorii lor. Asa ca voi incerca sa raman, pe cat se poate, in concret. Nu imi plac oamenii care filozofeaza fara sa stie despre ce vorbesc, si fara sa aiba pregatirea pentru asa ceva. Nu imi plac nici cei care pe blogurile lor (si nu numai) incearca sa fie ironici, desi prea putini inteleg cat de greu este sa stapanesti ironia in limitele bunului simt si fara sa cazi in penibil tu insuti. Deja vorbesc despre lucrurile despre care ma enerveaza inca din prima postare. In fine, ideea este ca eu o sa incerc sa evit toate capcanele astea, astfel incat sa rezultatul sa fie ceea ce vreau: un blog cu sugestii si prezentari utile, de carti, calatorii, & more.

Te mai astept pe pagina mea!
Colectionara de cuvinte