Sunt destui  oameni care gasesc un loc care sa le placa atat de mult, incat il aleg ca destinatie ani la randul, pe principiul ca astfel merg la sigur. Eu fac parte din cealalta categorie: cred ca sunt prea multe locuri frumoase de vazut pe lumea asta, incat sa te cantonezi intr-un singur loc. Din cele peste 20 tari vizitate pana acum insa, locurile la care nu as spune ,,Nu'' niciodata, chiar in defavoarea unei excursii undeva necunoscut, le pot numara pe degetele de la o mana: Thailanda, in totalitate, Singapore, Peniscola (Spania), Karlovy Vary (Cehia), si mai nou, zona lacului Como, din Italia. (foto 1 & 2)

In viata mea nu mi-a fost asa teama ca inainte sa plec in Rusia. Aveam o groaza de frici, toate cumulate. In primul rand, mi-era teama de cum o sa ma descurc pentru prima data, timp de o perioada de 2 luni, departe (atat de departe!) de casa, de familie, de cei dragi... Mai ales fiindca sunt genul de persoana mult mai atasata de cei apropiati decat, sa zicem, media. De fapt, asta a si fost ideea, cand m-am decis sa aplic pentru internshipuri in strainatate, prin intermediul platformei puse la dispozitie de cei din AIESEC: am vrut sa ma provoc singura, sa imi depasesc muuuult de tot zona de confort. Parca am inceput sa am si mai multe indoieli cand o prietena buna mi-a schimbat perspectiva: ,,Mai Ama, trei sferturi din cei care pleaca in strainatate in internshipuri ca al tau pleaca fiindca n-au nimic de pierdut in tara. Tu ai totul in tara, asa ca de ce pleci?'' Si asa e, nu imi lipsea nimic in tara!

Insa gasirea internshipului potrivit,  si apoi toate formalitatile pentru plecare (mai ales adevarata epopee de a obtine visa pentru Rusia), deja ma facusera sa am indoieli daca fac ceea ce trebuie sau nu. Alesesem internshipul din Rusia, deoarece era unul relativ scurt (majoritatea erau de 5 luni cel putin), si pentru ca era vorba de Siberia. Eu oricum vroiam sa vizitez mult Rusia, dar mai ales in Siberia erau si mai slabe sanse sa ajung altfel. Asa ca mi-am luat inima in dinti si iata-ma la aeroport, efectiv INGROZITA.

De ce? Pe langa teama ca nu stiam cum o sa ma descurc singura, tocmai fusese si cazul cu tanara japoneza ucisa imediat dupa ce ajunsese in Romania tot cu un internship prin AIESEC, si cei de la AIESEC nu o asteptasera la aeroport, asa cum ar fi trebuit sa se intample. Ori cei din AIESEC Romania sunt oricum muuuult mai seriosi decat AIESEC Novosibirsk (Rusia), care deja imi facusera o groaza de probleme, si nu isi dadusera absolut deloc interesul. Asa ca deja ma vedeam si eu singura in aeroport in Siberia, la 5 dimineata, cand imi ajungea avionul, intr-o tara in care aproape nimeni nu vorbeste engleza. La asta se mai adauga si senzatia de disconfort pe care o am cand trebuie sa zbor singura, plus un pic de teama ca ma duc la capatul civilizatiei.

Prima impresie despre Siberia a fost mai mult decat dezolanta: un aeroport comunist, cu un mobilier vechi de cel putin 20 de ani, cu un personal care nu vorbea engleza. Ori sa nu vorbeasca engleza nici macar personalul de la aeroport deja mi s-a parut mai mult decat exagerat. Plus ca sunt foarte inceti, si ne verificau pe toti la sange la acte, de parca eram niste infractori care venisera sa le invadeze minunata tara. Asa ca stai Amalia la 5 dimineata, dupa aproape 24 de ore pe drum, intr-un frig groaznic, pana isi termina ei formalitatile! Si cu marea teama daca ma asteapta cineva sau nu. Spre marea mea usurare, ma asteptau. Insa cand am iesit din aeroport, al doilea soc, pe care nu cred ca o sa il uit prea curand: m-a izbit un frig, un vant, si o ceață, de nu se vedea mai mult de 5 metri in fata. Si era jumatatea lui septembrie, in conditiile in care eu, banuind ce ma asteapta in Siberia, deja ma imbracasem foarte gros!
Am ajuns, mai mult pe orbeste din cauza ceței, la autobuzul care ma ducea in Berdsk, orasul unde aveam sa locuiesc, la o ora de Novosibirsk (capitala Siberiei): era exact ca Zeniturile noastre, eu nici nu cred ca mai avem asa ceva in Romania. Si dupa ce ca era asa frig, n-a bagat deloc caldura. Pana am ajuns in Berdsk, simteam deja ca facusem țurțuri! Plus ca in drum spre Berdsk, vazand acelasi peisaj dezolant,aceleasi cocioabe de case (foto 1), si pe alocuri blocuri comuniste(foto 2), mi-am facut prima impresie despre Siberia, gandindu-ma incontinuu : ,,IN CE TE-AI BAGAT???''

Cladirea era de fapt asa cum vazusem eu numai in filme cladirile comuniste: era foarte veche, era clar ca din nou, nu se mai investise nimic in ea de mai mult de 20 de ani, noroc ca isi modernizase Olga partea pe care o avea, cu centrul privat. Insa am inceput lectiile, si de atunci a inceput partea cu adevarat frumoasa a experientei mele in Rusia: oamenii de acolo.
Aveam studenti de la cei mici, de 6-7 ani, pana la cei de-o varsta cu mine si chiar un pic mai mari decat mine. Desi la inceput erau destul de timizi, cu timpul am reusit sa ma apropii chiar de toti, si asteptam fiecare lectie cu ei. Vorbeam mult despre filme, muzica, despre diferentele culturale dintre Romania si Rusia, si la aproape fiecare ora organizam un fel de prezentari in oglinda: eu le aratam cum sunt in Romania reality show-uri, sa spunem, si ei mi le aratau pe cele de la ei.
I-am invatat sa danseze Brasoveanca, ei m-au invatat sa dansez pe ,,Kalinka''...mi-au organizat ore special de degustari, unde veneau cu mancare traditional ruseasca..am ras mult, am povestit si mai mult, si pana la urma, am inceput sa ne vedem si in afara centrului, de cele mai multe ori la...sushi:)) Pentru ca soc!, cel putin cei din Siberia, mananca foarte mult...sushi! (foto 3) Si beau foarte mult ceai, nu vodca, cel putin cei pe care i-am cunoscut (si am iesit destul si cu adulti). Ah, si inca ceva: nu am baut vodca deloc in Rusia. Si nici nu imi pare rau. Eu nu beau alcool de fel pentru simpul fapt ca nu imi place deloc. Le-am incercat destul borsurile, clatitele, si restul mancarurilor. Oricum, nu m-a convins bucataria ruseasca. M-au convins in schimb dulciurile lor! Atat cele gatite, cat si cele din comert: intram in orce supermarket si vedeam rafturi peste rafturi numai de bomboane! (foto 4)

,,Bangkok, Prince Palace Hotel, 19:05
Ieri am plecat la Bangkok. Pe drum, am vizitat cea mai mare ferma de crocodili din lume (foto 1&2) si Mini Siamul (care cuprindea machete ale monumentelor importante din Thailanda si din lumea intreaga, in miniatura.)( foto 3-8) . Seara, am plecat prin Bangkok, am fost la un Erotic Show (de retinut: bilute, fluier, tigari, tort, cola, lant, lame, flori fluorescente. Si chiar nu intru in detalii.) Apoi am fost intr-un cartier central, Pat Pong parca, si dupa seara respectiva eram chiar scarbiti: CATA decadenta, cat kitsch, cata depravare, cata saracie e in Thailanda!

De fapt, Thailanda e clar tara contrastelor, deoarece azi, in schimb, am revenit la paradisul thailandez: am avut niste experiente unice:
-am atins o cobra - un mare pas in invingerea fobiei mele de serpi (foto 9)

-mi-am pus un piton in jurul gatului - un si mare pas in invingerea aceleiasi fobii (foto 10)

-m-am plimbat pe un elefant (foto 11)

-am mancat sushi pentru prima data in viata mea
-am mancat fructul pasiunii/dragonului, pomelo, papaya, mango, jujuba, si celebrul lor durian.
Bine, si zilele trecute m-am dat cu parapanta, si m-a luat in trompa un elefant, deci...numai experiente.

Urmatoarea zi:
Azi am fost la o plimbare cu barcile prin jungla, printre locuintele lacustre si apa plina de serpi (imi venea sa lesin de frica, avand in vedere fobia mea cu serpii, mai ales ca barca nu era inalta) (foto 12), dupa care am ajuns la una din celebrele piete plutitoare ale Thailandei, un loc superb (foto 13). Am fost sa vedem muncile lor traditionale, gen cum/ce se face din nucile de cocos.


Apoi am fost la Rose Garden, unde am asistat la o nunta traditionala,cu ritualuri specifice din care n-am inteles mare lucru dar care m-au fascinat (foto 14), si am asistat la un alt spectacol cu elefanti.
Am fost si la Phra Pathom Chedi, cel mai mare templu budist din lume.


In autocar, la granita dintre Thailanda si Malaysia; 13.27
Ma plictisesc. Rau. Asta e a doua zi cand mergem cu autocarul, si mi s-a luat! Am terminat si de citit cartea lui Carlos Fuentes - O companie nelinistitoare (o carte superba; ca de obicei, autorii hispanici nu ma dezamagesc), daca stiam, imi mai luam o carte!

Dar sa o iau de la capat.
Acum trei zile, a fost ,,Buddha Day'' : am vizitat, in Bangkok, Marele Palat (foto 15-17), Templele lui Buddha lungit (foto 18-19), Buddha de smarald, Buddha de Aur (foto 20), precum si China Town. A fost foarte fain per total, desi tot timpul, atat eu, cat si ai mei, aveam tendinta sa privin ornamentatiile excesive si multiplele acoperisuri aurite ca fiind putin kitschoase, dar inteles ca asta e cultura lor.




Dupa amiaza, am dormit in camera aproape 3 ore, dupa care am plecat la mall Siam Paragon, unde mi-am gasit o groaza de conversi! (sunt facuti in Thailanda, respectiv Vietnam, mi-am luat trei sau patru perechi, fiind undeva intre 50 si 100 RON, in banii nostri, perechea).
Urmatoarea zi am mai parcurs 300 km, pana la Phuket. Da-o dracu' de treaba!
Dar ieri, odata ajunsi in Phuket, n-am mai zis nimic. Eu una l-am decretat a fi cel mai frumos loc de pe Pamant!:)) Jumatate de zi, am stat la mare, cu niste valuri imense, si un nisip fin si alb...Apoi am fost la o ferma de perle, dupa care, seara, am avut parte de momentul meu preferat din toata Thailanda, un apus de soare cum n-am mai vazut in viata mea, si degeaba incerc sa descriu in cuvinte. Se pare ca sunt celebre apusurile de soare in Phuket, ghidul ne-a dus special sa il vedem, pe o colina cu vedere la mare, plaja si la insula, alaturi de alte cateva sute de oameni... (foto 21-24)





Iar azi, din nou pe drum, toata ziua.Sper sa compenseze timpul asta mort Malaysia si Singapore!''
PS. A compensat. Din plin!