Latest from the journal

Sheryl Sandberg - Lean in

Trebuie sa incep cu o marturisire : nu suport cartile de self-help . S-a vorbit insa atat de mult de cartea lui Sheryl Sandberg – si am auzit numai lucruri bune!, incat am zis sa fac o incercare. 


Nu am fost dezamagita deloc, mai ales ca nu este propriu-zis o carte de self-help. Este mai degraba o constatare a situatiei de inegalitatate intre barbati si femei promovata atat de societate, cat si din nesiguranta femeilor de a cere mai mult pe plan profesional. Impletita cu experienta ei personala – si cum sa nu fie interesant parcursul professional al COO-ului Facebook, fost vice-presedinte Global Online Sales and Operations la Google, si Chief of Staff pentru Trezoreria Statelor Unite?! – autoarea explica, din propria experienta, care crede ca sunt lucrurile de care o femeie ar trebui sa tina cont daca vrea sa aiba success in cariera, care sunt lucrurile care o trag in jos, insa fara a avea deloc un ton moralizator si atotstiutor.

Mi-a placut foarte mult, din acest punct de vedere, cum a abordat problema dintre cele doua ipostaze intre care se impart femeile din ziua de azi  - cele care decid sa ramana casnice, si sa se dedice cresterii copiilor, si treburilor gospodariei, si cele care aleg sa aibe si o cariera (fara ca asta sa excluda copiii) – si cum cele doua categorii se arata constant cu degetul, si se acuza reciproc, fiecare crezand in propria lor ,,cale cea dreapta”. Insa acest lucru se intampla tocmai fiindca intotdeauna, femeia de cariera isi va reaminti de fiecare data cand o vede pe casnica la ce a renuntat (timp pretios de petrecut cu copiii, etc), si invers, bineinteles. Si aici intervine autoarea cu ceea ce inseamna pentru ea succesul: sa fii multumit cu alegerile pe care le faci. A fost singura data cand o ,,definitie’’ a rezonat cu mine. Si apropos, cand am vazut fraza respectiva, ,,my definition of success’’, am crezut ca o sa fie exact genul ALA de carte self- help, dar a fost singura data cand am intalnit o exprimare de genul in carte.

O alta idee cu care am rezonat este descrisa pe larg in capitolul ,,Don’t leave before you leave’’, mai exact, cum femeile tind, din clipa in care incep sa se gandeasca la a-si intemeia o familie, sa isi puna piedici singure, nemaiacceptand oportunitati de dezvoltare pe principiul ,,Oricum planuiesc sa fac un copil in 2 ani, si nu este momentul’’, si explica cat de daunatoare este gandirea de acest fel pe termen lung, si de ce.

Despre aceasta idee, si despre cateva altele care se regasesc in carte, vorbeste si in cadrul unei discutii TED Talk – aveti linkul aici .


Daca v-a placut discursul ei TED, sigur va va placea si cartea!

Rusia - Sankt Petersburg - impresii & sfaturi de calatorie

Am plecat in Rusia intr-o excursie de grup organizata de agentia Omnia (care a avut o organizare proasta, si un ghid sub orice critica, dar despre asta intr-o alta postare), cu autocarul, pe indicativul Sankt Petersburg - Novgorod - Moscova.

Lucrul pe care vreau sa il subliniez aici, pentru ca tare mult mi-ar fi placut sa mi-l spuna si mie cineva inainte de plecare, este legat de vreme. Sunt convinsa ca stiti cu totii ca este un oras nordic, si ca ,,Sigur e un pic mai frig", dar nu exista understatement mai mare de atat...Cand am fost eu plecata, in luna august, cand la noi in tara, si in general in Europa de Est si Centrala, erau 36 grade, acolo MAXIMA era de 22 grade, si se incalzea oricum foarte greu, dimineata si seara erau 16-17 grade. Si ploua. MULT. Nimeni nu te avertizeaza ca la Sankt Petersburg ploua mai tare decat la Londra, si ca esti un norocos daca prinzi zile fara ploaie...Asa ca ia-ti o geaca subtire, polare, incaltaminte inchisa (preferabil nu adidasi), umbrele zdravene, pulovere subtiri si pantaloni lungi, altfel vei fi obligat sa iti cumperi de acolo. Asta daca te duci vara, in restul anotimpurilor nici nu vreau sa ma gandesc...

Ce e de vazut/facut la Sankt Petersburg?

Cel mai mult, din interiorul orasului, m-a impresionat Catedrala Sfantul Isaac ( Foto 1&2).

Foto 1

 Foto 2


Iti poti lua bilet separat pentru a urca sa vezi panorama orasului de pe punctul cel mai inalt al Catedralei Sfantul Isaac, se merita, nu e de urcat foarte mult, si este singurul loc din oras cu o asemenea priveliste (Foto 3,4,5,6).
 Foto 3

 Foto 4

 Foto 5

 Foto 6

Rezerva-ti minim o jumatate de zi, ideal o zi , pentru vizitarea Ermitajului, cel mai mare muzeu de arta al Rusiei, si cel mai important (alaturi de Muzeul Puskin, din Moscova) (Foto 7-13). Surpriza foarte placuta a fost o galerie generoasa a picturilor impresionistilor (Foto 14), precum si de pictura moderna (eu, una, nu ma asteptam sa gasesc tablouri de Picasso la Ermitage).
 Foto 7

 Foto 8

 Foto 9

 Foto 10

 Foto 11

 Foto 12

 Foto 13

 Foto 14

Superb este complexul format din palatul si gradinile Peterhof, de langa Sankt Petersburg, Palatul de vara al tarului Petru cel Mare. Interiorul palatului este construit in stil baroc, asadar vei vedea aur, muuuult aur (Foto 16 - Poate cam prea mult, pana si pentru un palat? Just sayin'.)
 Foto 15

 Foto 16

 Foto 17

 Foto 18

 Foto 19

 Foto 20

 Foto 21

 Foto 22

Trebuie sa ajungi si la palatul Ekaterinei, de la Tarskoe Selo (Foto 23 - 32), unul din cele mai opulente palate pe care l-am vizitat, decorat cu AUR, SI MAI MULT AUR.
 Foto 23

 Foto 24

 Foto 25

 Foto 26

 Foto 27

 Foto 28

 Foto 29

 Foto 30

 Foto 31

 Foto 32

Oricum, concluzia mea despre rusi, dupa ce am vazut atat partea de Vest a tarii, cat si Siberia, si dupa ce am si locuit acolo, este ca au niste iluzii de grandomanie si niste pretentii fantastic de ridicate fata de potentialul lor real. Cat am locuit in Siberia, ma tot gandeam ca numai partea aceea de tara este saraca, si ca partea de Vest, cu Moscova si Sankt Petersburg, sunt mult mai dezvoltate. Adevarul este ca, in afara de cele doua orase amintite anterior (si Rusia nu inseamna numai Moscova si Sankt Petersburg...), toata tara se afla intr-o stare de saracie lucie. Numai in Maroc am mai vazut atata saracie, neglijenta, si oameni negospodari...

Sankt Petersburgul insa este un oras curat, civilizat, si plin de atractii turistice, de vazut clar macar o data!

Book review: Irvin D. Yalom - Mama si sensul vietii. Povesti de psihoterapie

Este o carte care satisface curiozitatea multora dintre noi : ce se intampla in cadrul unei sedinte de psihoterapie?

Irvin Yalom, profesor emerit de psihiatrie, are un talent fanastic de a imbina aspecte care tin de natura meseriei sale cu felul de a le pune pe hartie si a le transforma in povestiri extraordinar de interesante, sau chiar intr-un roman (Minciuni pe canapea, unul din romanele mele preferate! ).

Povestirile de psihoterapie din cartea de fata nu au cum sa nu devina captivante pentru oricine care a avut macar un vag interes pentru ramura psihologiei, sau pentru orice tine de analiza trairilor interioare...

Din cele sase povestiri, prima, ,,Mama si sensul vietii", porneste de la detalii autobiografice reale, cu o conversatie- punctul central - inchipuita dintre psihoterapeut si mama sa.

,,Calatorii cu Paula" si ,,Sapte lectii pentru avansati", ambele povestiri adevarate, sunt  interesante prin prisma emotiilor care ne incearca in fata mortii - cum ne impacam cu ideea propriei noastre morti, mai ales atunci cand aceasta este iminenta, cat si cu moartea celor dragi. Sunt prezentate doua paciente - Paula, diagnosticata cu cancer, o femeie remarcabila, senina in fata mortii, si impacata cu ideea, impreuna cu care Yalom infiinteaza un grup de terapie pentru bolnavii in stare terminala, si Irene, al carei sot moare de cancer, care nu se poate impaca cu ideea pierderii lui, si nici nu face prea mari incercari in acest sens.

,,Dubla expunere" pleaca de la o intamplare adevarata: Yalom avea obiceiul de a inregistra sedintele cu o pacienta, si de a i le da sa le asculte in drum spre urmatoarea sedinta. Intr-o zi, a uitat sa opreasca inregistrarea si sa ii dea caseta, care a prins si dictarea lui despre cum i s-a parut acea ora si starea pacientei. Ea si-a amintit ca nu luase caseta, s-a intors la cabinet si a luat-o, si avut surpriza sa auda si notitele personale ale lui Yalom - un scenariu care poate duce la dezastru. Desi in realitate dictarea nu continea nimic vatamator, acel ,,Ce ar fi daca?'' a dus la povestirea de fata, in care un psihoterapeut este inregistrat spunand cat il plictiseste si enerveaza o pacienta, si fara sa isi dea seama, ii da ei caseta.

,,Blestemul pisicii unguresti" este o mare surpriza pentru cine l-a mai citit pe Yalom. Singura lui scriere stiintifico-fantastica, foarte captivanta, si probabil si singura din literatura de gen in care asistam la o sedinta de analiza...a unei pisici. Genial!





Book review: Mihaela Radulescu - Cum iubesc barbatii

Noua carte a Mihaelei Radulescu a fost o dezamagire, in mare parte, pentru mine. Sunt exact ideile din cartile trecute, reciclate, cu insistenta mai mare pe partea moralizatoare.

Practic, desi ea isi promoveaza cartea ca fiind despre sentimentul iubirii, asa cum este trait atat de femei, cat si de barbati, acesta este numai punctul de plecare pentru o carte cu sfaturi...despre ORICE.

-sfaturi despre cum sa ne mentinem sanatosi: ,,Nu suntem grasi pentru ca suferim de vreo boala, ci pentru ca n-avem ambitia sa ne smulgem dulciurile, grasimile si painea din fata." (exemplele la capitolul asta continua de-a lungul intregii carti)
-despre faptul ca trebuie sa mergi la dentist (Are un text numai despre asta!) : ,,Doar sa nu exagerati cu ingrijitul si sa alegeti prost nuanta ,,alb WC" - adica aia neverosimil de alba (...)"
-...pana la cum sa ne aranjam casa (!?) : ,,Asa cum intr-o mancare reusita nu-si au locul chiar toate ingredientele, tot asa din casa ar trebui sa eliminam obiectele inutile si incomode, elementele care ne irita, tablourile care nu ne transmit nimic, covoarele care ne incurca.''
-despre cum sa ne crestem copii: ,, Cand ramai in pana de povesti, deschide o enciclopedie, vorbeste-i despre inventiile sau istoria lumii, da-i libertatea de a-si exprima talentele(...)"

...si multe alte sfaturi, date direct sau indirect. Nu neaga nimeni ca este o femeie cu experienta de viata, dar de aici pana la a da sfaturi despre orice e cale lunga.

Daca mai aveam vreo indoiala despre faptul ca aceasta e cea mai proasta din cele patru carti ale ei, textul de final vine sa imi spulbere indoielile, cu o rabufnire de feminism, inteles, ca in 90% din cazuri, gresit, cu urmatorul indemn adresat barbatilor:
,,Stiti, noi nu suntem masini de gatit, aspiratoare care doar primenesc aerul din jurul vostru sau instalatii de facut copii, ci suntem femei, deci avem visuri, planuri, indoieli, zile proaste, ciclu, angoase, temeri despre cat ne mai iubiti azi, fata de ieri...." Eu, una, fraza asta mi-o inchipui iesind din gura unei casnice cu bigudiurile in cap, cu o mana pe cratita si una in sold, amaratului care s-a intamplat sa ii iasa in cale in zilele alea cand e la ciclu si plina de angoase, ca sa folosesc chiar cuvintele autoarei.

Primele 3 carti ale ei chiar mi-au placut, mi s-au parut  calde, sincere, si mai pline de substanta. Aici sunt aproape numai texte care mascheaza diferitele ei nemultumiri la societatea romaneasca, la tot felul de excese care ne caracterizeaza, lucruri despre care am mai citit in prima ei carte, Despre lucrurile simple. Alt lucru care chiar mi-a placut la fostele carti erau povestirire in care dadea dovada de imaginatie si sensibilitate, acum vad ca nu a mai scris decat non-fictiune, nu inteleg de ce.

Ce-i drept, da dovada ca e aceeasi persoana preocupata de trairile ei interioare, pe care stie sa le puna pe hartie, lucru care nu-i usor deloc, si, ca si celelalte carti, te indeamna la reflectie...Dar asta dupa ce reusesti sa treci de toate truismele si moralizarile!