Latest from the journal

Monday, March 18, 2013

Fetele care iubesc prea mult

Nu imi place sa ma arunc in discutii metafizice de fel, in discutii despre iubire in particular, pentru ca de regula sunt pretextul perfect sa iasa la iveala filozoful ratat (si penibil, in consecinta) din fiecare din noi. Am vazut destule bloguri scrise de fete, gretos de romantice, incat sa stiu mai bine de-atat. Dar nu pot sa inchid ochii, cand vad o capcana in care pare ca toate fetele cad, la un moment dat: atunci cand stau cu un tip care este mult sub nivelul lor, un nemernic, de obicei, care nu le respecta, dar de care sunt atat de atasate, incat ii suporta toate...mojiciile.


Culmea e ca atitudinea asta nu pare sa omita pe nimeni: ai putea sa expediezi usor subiectul, zicandu-ti ,,Sunt proaste.'' Nu, nu sunt proaste deloc, am vazut fete inteligente si extraordinar de inteligente care, atunci cand vine vorba de relatii, devin alta persoana: fete citite, cu cariera, sau cu rezultate academice foarte bune, cu pareri pertinente si (in majoritatea cazurilor) personalitate puternica, fete care par atat de puternice cand vine vorba de partea profesionala si devin...plastilina in mainile unor tipi la care nici o piți de Romania nu ar trebui sa se uite.

Cum se explica?! De ce ne multumim, de cele mai multe ori, cu cineva ce in sinea noastra stim ca este sub noi? De ce nu realizam ca putem mai mult?

Am o prietena care s-a cantonat intr-o relatie ani de zile, desi nu prea avea nimic in comun cu respectivul, iar el mai vorbea, ocazional, si cu alte fete. Se certau, se impacau. ,,De data asta mi-a promis ca va fi diferit, a inteles cum stau lucrurile'', era replica ei invariabila atunci cand eu imi rostogoleam ochii, afland ca iar s-au impacat.

 ,,Stii cum e, cand esti impreuna de atata timp, nu poti sa renunti chiar asa usor la cineva, ne leaga prea multe amintiri'' era replica alteia, justificandu-se (desi nu o intrebasem de ce s-au impacat din nou) o alta prietena, dupa a n-a impacare cu prietenul pe care il avea de ani de zile, cu care se certa din orice.

,,I-am dat o ultima sansa. La urmatoarea gafa, plec fara sa ma uit in urma'' imi spunea de curand o alta fata, dupa ce tocmai se impacase cu un tip imatur, care avea groaza de orice fel de angajament, o jignea si a si inselat-o.

De ce credem ca de data asta va fi altfel? De ce speram sa il schimbam, sau in fine, sa se schimbe el pentru noi? Si mai ales, de ce suntem de fiecare data atat de naive incat sa credem ca lucrurile se vor schimba? Lucrurile ar trebui sa mearga bine de la inceput. Nu exista relatie perfecta, mici neintelegeri apar la tot pasul, dar e o diferenta intre cateva enervari care tin o ora, si certuri in toata regula, diferente izbitoare de comportament, diferente de mentalitate (tu vrei o relatie stabila, el vrea ceva ,,casual'' ), nu mai vorbesc de situatii in urma carora ar trebui sa pui punct fara te uiti in urma, cum ar fi jignirile de orice fel, sau faptul ca te-a inselat.

Cu riscul sa imi sara feministele in cap, eu chiar cred ca noi, fetele, suntem mult mai sensibile decat baietii. Si avem o problema cu modul in care ne percepem. In loc sa ne cunoastem punctele forte si sa incercam, pe cat posibil, sa fim multumite in pielea noastra, ne subestimam, motiv pentru care ajungem sa nu ne suportam in postura de fete single. Si asa ajungem in relatii care nu merg, pe care le suportam de frica de a nu ramane singure.

Am asistat la o discutie intre doi tineri casatoriti, si cel care urma sa se ocupe de aranjarea nuntii lor. S-au prezentat, i-au spus cand se vor casatori, dupa care soc! Adauga viitoarea mireasa (din nou, fara sa o fi intrebat-o nimeni) MOTIVUL pentru care se casatoresc: ,, Stiti cum e, suntem impreuna de atatia ani...credem ca asta ar cam fi pasul urmator.''

Nu, nu stiu cum e. Nu as vrea niciodata sa ajung in situatia atat de trista incat sa stiu cum e!


Wednesday, March 6, 2013

Andrei Plesu - Comedii la Portile Orientului

Rubrica lui Andrei Plesu este prima pe care o citesc in Dilema Veche, asa ca atunci cand am  aflat ca o parte din articolele sale de acolo (alaturi de altele aparute in Jurnalul National si in Plai cu boi) au fost publicate in volumul Comedii la Portile Orientului, n-am mai avut ezitari in a o lua.

Volumul mi-a depasit insa asteptarile! Dupa ce citisem Bazar Bizar, si Ghidul nesimtitului, ale lui Radu Paraschivescu, nu credeam sa mai citesc o descriere atat de savuroasa, reala, ironica a Românicăi noastre, care sa ma faca pe alocuri sa zambesc, pe alocuri sa rad in hohote (de altfel, volumul face parte din colectia Rasul Lumii, de la Humanitas). 

De fapt, imi place sa incadrez cartile citite in diferite categorii, iar asta face parte din putinele pe care le incadrez la ,,Carti care dau un bobarnac mintii'' (alaturi de Bazar Bizar si Dintre sute de clisee, tot de Paraschivescu). Simti cum iti creste luciditatea si tie pe masura ce le citesti. Vezi alte perspective, nu mai citesti aceleasi idei de-a gata, aceleasi filozofii gaunoase, toate in acelasi limbaj de lemn. Si data urmatoare, te vei gandi si tu mai bine, pana sa scoti ceva pe gura, daca nu cumva gandesti si vorbesti si tu in clisee.Vorba autorului: ,,Nu tu vorbesti; se spune si se raspune prin tine ceva gata spus, ceva care se taraie de generatii prin gura tuturor.'' Asa ca mai usor cu ,,Girls night out!'' atunci cand iesi in oras cu fetele. La fel cu ,,Love is in the air'', cand te indragostesti, si cu ,,Asa nu se mai poate, domne!'', cand te referi la tara ta. Apropo de atitudinea fata de tara, Andrei Plesu condamna si patriotismul ala orbesc, in care noi suntem inca ,,bravii aparatori ai crestinatatii'' (nu-i asa?), in care am castigat toata bataliile cu turcii, si tot asa, printr-o fraza care pare o palma peste obraz: ,,Ne putem permite, oameni in toata firea cum suntem, sa gandim si sa ne manifestam ca niste scolari intarziati?''. De fapt, condamna orice exces in atitudinea noastra fata de Romania: ,,Traim intr-o lume nedreapta, in care unele tari sunt mari si altele mici, unele popoare fac istoria si altele o suporta. (...)Asta nu inseamna ca trebuie sa ne vaicarim patetic la margine de imperii sau sa ne umplem de complexe si de resentimente. Dar nici sa ne fudulim lautareste nu e cazul, afisand blazoane de nobili scapatati, in directa comunicare cu buricul pamantului. Caci abia fudulia aceasta ne face cu adevarat provinciali si rizibili.''

Nici lingusitorii nu scapa usor: ,,Caci dincolo de linguseala ridicola, de stupiditatea candida, de avatarurile ilare ale limbii de lemn, dincolo de conformisul inflorat al prostilor, iese la iveala mizeria unui sistem care nu s-a multumit sa utilizeze mediocritatea si slugarnicia, ci a schimonosit talente incontestabile, prestigii reale, inteligente superioare.'' (vorbind despre regimul comunist, intr-un articol in care expune numeroase scrisori catre Ceausescu, pline de afectare, stupizenie, si ploconeala.)

Nu scapa nici prezentatorii de la TV, nici pretinsi oameni de cultura, nici mitocanii, nici țoapele. Pentru omul cu bun simt, care este agasat zilnic de oricare din categoriile de mai sus, cartea asta vine ca o usurare. Intr-o Romanie in care non-valorile , in care datul cu parerea despre orice, vorbitul mult si prost sunt puse la loc de cinste, vezi ca totusi se mai poate si altfel.

Ah, si inca ceva. Cartea este aparuta in 2005, dar contine articole inclusiv de la inceputul anilor '90. Si cu toate acestea, mie imi face impresia exact a Romaniei din ziua de azi. Chiar sa nu se fi schimbat nimic?

Monday, February 25, 2013

Diana Florina Cosmin - Povestile unei inimi

Pe Diana Florina Cosmin o citeam cu mare placere de mult timp, lunar, in Cosmopolitan. Era primul articol pe care il citeam din revista, pentru ca scrie atat de bine, cu atata inteligenta si umor, incat devine genul ala de autor pe care il citesti cu creionul in mana. Asa ca am fost foarte fericita anul trecut, sa aud ca isi lanseaza carte, cu toate articolele din Cosmopolian, plus altele - Povestile unei inimi - Lectii de viata si de iubire pentru fetele single.



Ceea ce pare a fi o carte usurica, ,,pentru puicute'', nu se dovedeste a fi deloc asa. Drept dovada, are numai recenzii foarte bune, si deja primul tiraj s-a epuizat, lucru rar pe la noi. In cele peste 20 de esee, asistam la modul in care autoarea percepe dragostea si interactiunea cu sexul opus, prin intamplari personale, dar care dezvaluie exact atat trebuie, printr-un ton polemic, care te face sa iti pui niste intrebari in aceeasi masura in care iti va da niste raspunsuri. Practic, citesti biografia unei persoane pe cat de tinere, pe atat de mature, insa biografia este doar un punct de plecare pentru interogatiile asupra iubirii.

Desi se adreseaza a fi pentru fetele single, eu am citit-o cu acelasi placere, fiind si single, si cuplata. De fapt, este genul de autor care merge citit oricand ai nevoie de un gram de inspiratie, de liniste, sau de un pic de intelepciune.

Nu-i o carte de genul ,,Cum sa..'', desi titlul asta sugereaza ( de altfel, ma deranjeaza foarte tare cartile de genul). Tocmai, ca desi e atat de usor sa ajungi sa vorbesti in clisee cand vine vorba despre iubire, mai ales despre cautarea barbatului ideal, asta-i elementul de noutate cu care vine cartea, si care o face sa fie mai mult decat o Carrie Bradshaw de Romania: prezinta statutul de fata single dintr-o noua perspectiva. Nu cu idealizari romantice in care tu esti o damsel in distress si printul pe un cal alb te asteapta la colt, nu cu dulcegarii, filozofii, si idei prea abstracte, ci cu un ton sincer, pe alocuri amar, ideea de baza fiind ca, desi nu-i deloc usor pentru confortul tau psihic si sufletesc sa fii o persoana singura intr-o lume parca inconjurata de cupluri fericite, este o etapa absolut necesara in formarea ta ca persoana. Este perioada in care poti sa te descoperi in cel mai bine, fiindca, evident, cel mai bine poti face asta atunci cand esti doar tu cu tine. Mi-a placut mult, apropo de asta, ideea ei despre cat conteaza sa stii cine esti chiar si cand te lasa cineva intr-o camera complet goala. Fiindca atata timp cat tu nu descoperi ce gen de persoana esti, care sunt  asteptarile tale, ce poti oferi, si ce gen de persoana vrei sa fii, iti va fi destul de greu sa gasesti pe cineva care sa se indragosteasca de tine.

Mi-a placut mult si ideea cum ca nu trebuie sa ne mai batem cu pumnul in piept ca suntem femei ,,barbate'', independente, care n-au nevoie de barbati si tin mortis sa demostreze ca pot sa faca totul si singure, ca ne pierdem tocmai feminitatea si gratia : ,, Nu vrem sa fim protejate, pentru ca asimilam rasfatul cu slabiciunea.Vrem sa fim tratate ca egale ale barbatilor, dar fara partea cu berea, uitatul la meci si glumele de prost gust. Vrem sa fim iubite, dar nu ne dam seama ca un barbat are tot atat spatiu de manevra cu noi cat are un sofer care vrea sa intoarca in jeep intr-o garsoniera. Volan dreapta, perete. Volan stanga, perete. Volan inainte, nici o sansa. Singura varianta: datul inapoi.''

Si mi-au mai placut multe lucruri, pe care te las pe tine sa le descoperi si sa mi le spui, daca o sa citesti cartea. Eu o recomand cu draga inima!

Friday, February 22, 2013

Maroc - o experienta exotica, dar mai gandeste-te.

In Maroc am fost in septembrie 2011 cu agentia Omnia Turism . Sunt foarte OK, cu ei am fost si in Sudul Asiei, cu ei am de gand sa plec in continuare, atunci cand nu vreau sa imi bat capul cu rezervari si planificari facute pe cont propriu. A fost de fapt un circuit, Spania - Portugalia -Maroc, din care in cel din urma am stat 8 zile. La vremea respectiva mi s-au parut lungi, recunosc.

Partea buna cu culturile astea indepartate de cea europeana e ca te scot, bine de tot chiar, din zona ta de confort, ca sa folosesc termenul la moda. Si in al doilea rand, te pun fata in fata cu stereotipurile pe care le aveai, confruntandu-te cu realitatea de la fata locului. De exemplu, de la prea multe desene animate probabil, imi inchipuiam o oază ca fiind un copac, doi, cu o balta mica, in mijlocul desertului. Cand de fapt o oaza arata cam asa:




La fel, cand am fost sa vad rasaritul de soare in desertul Sahara, ma asteptam la ceva sa iti taie respiratia, la un disc de foc, si desertul aurit. Cand colo, in dimineata aceea a fost inorat (iti poti da seama cam care sunt sansele sa fie inorat in Sahara?! ATAT de ghinionista am fost!), si super- rasaritul meu de soare a aratat cam asa:

Mai aveam, vag, in minte, cateva imagini-clisee ramase din vechiul serial Clona. Ei bine, acolo asteptarile mele au fost satisfacute. Vopsitoria din Fes arata exact cum vazusem eu, cand eram mai mica, pe la TV:



Simti, intr-adevar, ca ai intrat intr-o alta lume, o lume mai de demult. Iti vine in minte imaginea numeroaselor fabrici, numai fier, beton si sticla, de la periferia Bucurestiului, si ramai consternat afland ca in Maroc lucrurile se fac inca asa, traditional. Poate stii deja ca sunt recunoscuti pentru covoare si tesaturi (valuri, esarfe..). Sunt recunoscuti tocmai fiindca in majoritatea locurilor s-a pastrat inca modul traditional de fabricare. De fapt, asta mi-a placut cel mai mult la excursia din Maroc : a fost una cu adevarat culturala, am vizitat multe manufacturi si ateliere, nu doar obiectivele turistice. Am facut o vizita, de exemplu, si la un atelier de facut covoare:

, am invatat sa imi prind un val asa cum o fac marocancele, ba chiar, inspre finalul perioadei in Maroc, ajunsesem sa merg pe strada in turban si salvari! 

Apropo de imbracaminte, nu stiam daca sa imi fie rusine sau sa rad pe plajele din Maroc, unde eu, alaturi de alte europence, stateam in costum de baie, cot la cot cu marocancele imbracate din cap pana in picioare in negru, cu hijab cu tot. 

Totodata, tie, europeanului, este foarte posibil sa ti se para kitchos si impopotonat modul in care se imbraca, fiindca avem notiuni foarte diferite despre ce inseamna ,,frumos''..insa asta nu inseamna ca nu vei gusta la maximum plimbarile prin bazarurile lor (numite ,,souk''-uri ), si explozia de culoare care te va intampina acolo:




, nu mai vorbesc de explozia de arome, din binecunoscutele piete de mirodenii marocane:


Apropo de mancare: daca esti gurmand, AICI e locul unde sa vii! Trebuie neaparat sa incerci tajin (uneori tadjin)ul lor (carne, de obicei de miel, cu legume), si prajiturile! Ai grija, totusi...am sa iti spun la modul foarte sincer la ce sa te astepti in Maroc, sa nu pleci neavizat, cum am plecat eu - va fi aproape imposibil sa nu ai probleme cu stomacul si cu digestia. In grupul meu, din 40 si ceva de oameni, peste 30 s-au imbolnavit, fiecare in alta zi, de la un alt fel de mancare (mai ales din cauza apei folosita, care nu este potabila, in cea mai mare parte. Ajunsesem sa ma spal si pe dinti cu apa imbuteliata, de frica sa mai inghit vreo picatura). Mancarea din hoteluri e ok, dar daca iei orice de pe strada, sau chiar de la benzinariile de pe drum, s-ar putea sa o patesti.

Ah, si sa mai ai grija la hotii de buzunare. Marocul este recunoscut pentru asa ceva, iar la finalul excursiei noastre, ghidul nostru era foarte mirat ca nimanui nu i s-a furat nimic. 

Dar asta nu inseamna ca nu am avut parte de peripetii. Daca o sa imi aduc aminte de o intamplare anume din Maroc, peste ani si ani, va fi cand am fost atacati de triburile berbere, in desertul Sahara. Da, nu-i gluma! De asta iti spun sa te gandesti de doua ori, daca vrei sa vizitezi Marocul!
Cum s-a intamplat: ne-am trezit la ora 2 AM, pentru ca aveam sa mergem 2 ore pana la intrarea in desert, si apoi inca o ora prin desert, fie pe camila, fie prin nisip, pentru a vedea rasaritul de soare. Ne-am luat si toti banii, si pasaporturile la noi, pe principiul ca poate in camera nu e indeajuns de sigur. La intrarea in desert, cei care au mers pe camile inaintasera putin fata de cei care au decis sa mearga direct pe jos, ori acestia din urma au patit-o. Era intuneric, eram, literally, in the middle of nowhere, cand un trib de berberi au inconjurat lumea si au inceput sa traga de ei. Pana la urma, cei care organizasera excursia au ajuns prin a se lua la bataie cu berberii pentru a-i alunga, dar toata lumea era moarta de spaima, si nimanui nu ii mai pasa de rasaritul soarelui.

De ce iti mai spun sa te gandesti de doua ori: nu pleca in Maroc in ideea ca o sa vezi o tara exotica, si o cultura aparte. Nu ma intelege gresit, o sa vezi astea din plin, dar o sa vezi si foarte, foarte multa mizerie si saracie, la tot pasul. La fel e si Thailanda, desi intr-o mai mica masura. La dreapta ai peisaje exotice cum n-ai fi sperat in viata ta sa vezi, si la stanga oameni care mananca supa din punga pe trotuarele pline de mizerie, si miros de peste prajit. Daca pana acum spuneai despre Romania ca e o tara saraca, o sa te gandesti de doua ori pana sa mai spui asa. Uite de ce:





Ah, si uite cum arata si o sala de clasa la ei :

Si asta in conditiile in care se considera ca Marocul este una din cele mai evoluate state din Africa, indiferent de domeniul despre care vorbim.

Oricum, se merita sa vizitezi Marocul, sunt atatea orase : Fes, Marrakesh, Tanger, Rabat, Meknes, Casablanca, Volubilis, cu peisaje uimitoare, cu castele, medine si minareturi..mie, una, mi-a deschis apetitul sa vad mai multe culturi asemanatoare. Dar daca genul tau de excursii sunt all inclusive-urile in Antalya, nu te duce in Maroc, o sa fii tare dezamagit. Realitatea-i trista, stiu.

Subscribe to: Posts (Atom)