Rubrica lui Andrei Plesu este prima pe care o citesc in Dilema Veche, asa ca atunci cand am  aflat ca o parte din articolele sale de acolo (alaturi de altele aparute in Jurnalul National si in Plai cu boi) au fost publicate in volumul Comedii la Portile Orientului, n-am mai avut ezitari in a o lua.

Volumul mi-a depasit insa asteptarile! Dupa ce citisem Bazar Bizar, si Ghidul nesimtitului, ale lui Radu Paraschivescu, nu credeam sa mai citesc o descriere atat de savuroasa, reala, ironica a Românicăi noastre, care sa ma faca pe alocuri sa zambesc, pe alocuri sa rad in hohote (de altfel, volumul face parte din colectia Rasul Lumii, de la Humanitas). 

De fapt, imi place sa incadrez cartile citite in diferite categorii, iar asta face parte din putinele pe care le incadrez la ,,Carti care dau un bobarnac mintii'' (alaturi de Bazar Bizar si Dintre sute de clisee, tot de Paraschivescu). Simti cum iti creste luciditatea si tie pe masura ce le citesti. Vezi alte perspective, nu mai citesti aceleasi idei de-a gata, aceleasi filozofii gaunoase, toate in acelasi limbaj de lemn. Si data urmatoare, te vei gandi si tu mai bine, pana sa scoti ceva pe gura, daca nu cumva gandesti si vorbesti si tu in clisee.Vorba autorului: ,,Nu tu vorbesti; se spune si se raspune prin tine ceva gata spus, ceva care se taraie de generatii prin gura tuturor.'' Asa ca mai usor cu ,,Girls night out!'' atunci cand iesi in oras cu fetele. La fel cu ,,Love is in the air'', cand te indragostesti, si cu ,,Asa nu se mai poate, domne!'', cand te referi la tara ta. Apropo de atitudinea fata de tara, Andrei Plesu condamna si patriotismul ala orbesc, in care noi suntem inca ,,bravii aparatori ai crestinatatii'' (nu-i asa?), in care am castigat toata bataliile cu turcii, si tot asa, printr-o fraza care pare o palma peste obraz: ,,Ne putem permite, oameni in toata firea cum suntem, sa gandim si sa ne manifestam ca niste scolari intarziati?''. De fapt, condamna orice exces in atitudinea noastra fata de Romania: ,,Traim intr-o lume nedreapta, in care unele tari sunt mari si altele mici, unele popoare fac istoria si altele o suporta. (...)Asta nu inseamna ca trebuie sa ne vaicarim patetic la margine de imperii sau sa ne umplem de complexe si de resentimente. Dar nici sa ne fudulim lautareste nu e cazul, afisand blazoane de nobili scapatati, in directa comunicare cu buricul pamantului. Caci abia fudulia aceasta ne face cu adevarat provinciali si rizibili.''

Nici lingusitorii nu scapa usor: ,,Caci dincolo de linguseala ridicola, de stupiditatea candida, de avatarurile ilare ale limbii de lemn, dincolo de conformisul inflorat al prostilor, iese la iveala mizeria unui sistem care nu s-a multumit sa utilizeze mediocritatea si slugarnicia, ci a schimonosit talente incontestabile, prestigii reale, inteligente superioare.'' (vorbind despre regimul comunist, intr-un articol in care expune numeroase scrisori catre Ceausescu, pline de afectare, stupizenie, si ploconeala.)

Nu scapa nici prezentatorii de la TV, nici pretinsi oameni de cultura, nici mitocanii, nici țoapele. Pentru omul cu bun simt, care este agasat zilnic de oricare din categoriile de mai sus, cartea asta vine ca o usurare. Intr-o Romanie in care non-valorile , in care datul cu parerea despre orice, vorbitul mult si prost sunt puse la loc de cinste, vezi ca totusi se mai poate si altfel.

Ah, si inca ceva. Cartea este aparuta in 2005, dar contine articole inclusiv de la inceputul anilor '90. Si cu toate acestea, mie imi face impresia exact a Romaniei din ziua de azi. Chiar sa nu se fi schimbat nimic?