Latest from the journal

Wednesday, February 10, 2016

Book review: Diane von Furstenberg - The woman I wanted to be

Cartea lui Diane von Furstenberg, designerul din spatele brandului DVF, si cea care a inventat celebra wrap dress (rochia petrecuta), m-a inspirat mult; am avut de invatat din autobiografia ei mai mult decat m-as fi asteptat. 

O admiram dinainte, in primul rand deoarece a creat  unul din putinele branduri ale caror produse imi plac la nebunie aproape in totalitate, intr-adevar efortless, chic si sexy, asa cum se auto-proclama. Apoi, am urmarit-o si in House of DVF, reality showul in care isi cauta un Brand Ambassador, unde mi-au placut simplitatea si eleganta ei, asa ca asteptam aparitia cartii.

The woman I wanted to be este impartita in capitole care semnifica aspectele importante ale vietii lui Diane -  Roots, Love, Beauty, si The fashion business- insa ce mi-a placut cel mai mult a fost cat de interesanta a fost cartea cap-coada; mie atat viata ei personala, cat si partea despre modul in care si-a crescut afacerea, mi s-au parut atat de captivante, incat de multe ori mi se parea ca citesc un roman, si nu un volum autobiografic.

In prima parte a cartii, cea legata de viata ei personala, Diane povesteste despre originile sale, despre cat de mare a fost influenta pe care mama sa, supravietuitoare la Auschwitz si mereu o luptatoare,  a avut-o asupra ei, si despre cum tatal sau (evreu) a reusit sa scape de nazisti. Practic mare parte din primul capitol ar face in sine un subiect interesant pentru (inca) un film despre Holocaust. 

Din momentul in care incepe sa isi povesteasca propria viata insa, facem cunostinta cu o viata atat de glamouroasa si plina, incat ai crede ca Gossip Girl s-a inspirat din viata lui Diane von Furstenberg, serios. Nascuta la Brussels in 1946, intr-o familie de burghezi, copilaria si adolescenta ei sunt marcate numai de vacante la ski in Alpi, boarding schools in Elvetia, vizite la Londra, nenumarate petreceri si banchete ba in Belgia, ba in Elvetia, ba...oriunde. Autoarea povesteste cu nonsalanta despre aventurile ei adolescentine, pana ajunge la prima ei mare iubire, printul Egon von Furstenberg, cu care se casatoreste la doar 22 de ani, si obtine astfel titulatura de printesa (o viata care pare putin ireala, dupa cum spuneam). Cei doi decid sa se mute la New York in cautarea Visului American, dupa cum ea insasi marturiseste, si au in decurs de 2 ani 2 copii, un baiat si o fata, insa ce mi se pare cu adevarat spectaculos este cum designerul povesteste despre nenumaratele petreceri pe care le dadea la New York impreuna cu sotul ei in apartamentul lor, despre cum acestia erau prezenti la toate evenimentele mondene, iar in a doua parte a cartii aflam ca fix in aceasta perioada isi lansa afacerea de la zero, totul cu 2 copii mici!

Aici intervine admiratia mea pentru o femeie atat de ambitioasa, care a inventat o rochie care a revolutionat lumea modei si s-a vandut in milioane de exemplare in anii '70; in cativa ani, dupa o crestere absolut necontrolata a companei sale, a pierdut dintr-o data totul; imediat s-a reinventat si a lansat o linie de cosmetice care a cunoscut acelasi succes fenomenal timp de cativa ani, dupa care  a dat faliment din nou. Si cu toate acestea, dupa o pauza de cativa ani buni (timp in care s-a mutat la Paris sa ii fie muza noului ei iubit francez, si gazduia saloane literare in care invita artistii Parisului - da, numai intamplari de genul are), la 50 de ani se reintoarce la New York si reuseste sa relansese brandul DVF cu aceeasi energie ca la 20, si sa il creasca continuu pana in ziua de azi.

Bineinteles, nici cresterea din ultimii 20 de ani nu a fost lina, brandul a mai avut momente de cumpana, momente in care si-a pierdut directia, dar de fiecare data, a facut pe dracu-n patru si a reusit sa revina pe linia de plutire. Ba mai mult, a facut ca Diane von Furstenberg sa fie unul din cele mai cunoscute branduri de moda la nivel mondial.

Iar acum, la aproape 70 de ani, prin fiecare pagina a cartii transpare acea joie de vivre a acestei femei extraordinare, care iubeste ceea ce face, care in continuare este prezenta la evenimentele mondene de peste tot, care in continuare gazduieste petreceri, baluri, si care incearca de zeci de ani de zile sa inspire femeile de pretutideni sa devina femeia care au visat sa fie.

O autobiografie de pus bine pentru momentele cand motivatia noastra lasa de dorit.


Monday, January 18, 2016

Book review : Khaled Hosseini - Splendida cetate a celor o mie de sori

Am inceput anul in forta : prima carte citita pe 2016 a ridicat stacheta atat de sus, incat, dupa ce am terminat Splendida cetate a celor o mie de sori , cateva zile nu am mai putut citi nimic. Pentru mine a fost genul rar de carte care te consuma interior, iti da tot felul de idei, si ramane cu tine mult dupa ce o termini. 

Am citit sute de carti, si totusi e prima carte la care am plans, atat de tare m-a emotionat. Citisem inainte review-uri, in care trei sferturi mentionau ca au plans la un moment dat, dar mi-am zis ca sunt probabil niste sensibili. Toti, da :) .

Cum am ajuns de fapt la Khaled Hosseini? Am vazut filmul The kite runner (Vanatorii de zmeie), bazat pe primul roman al autorului, un film care m-a emotionat mult, despre prietenia dintre doi baietei afghani, despre familie, iubire, si incercarea de a indrepta un lucru gresit, chiar si dupa ani buni de la intamplare. Acum insa, dupa ce am vazut filmul si citit cea de-a doua carte a autorului, Splendida cetate a celor o mie de sori, imi pare rau ca nu am citit prima carte inainte inainte sa vad filmul, si nu pentru ca e prea tarziu, bineinteles, ci pentru ca cea mai frumoasa parte, pentru mine, a romanelor lui Khaled Hosseini este tocmai talentul lui narativ, modul simplu si firesc in care curge actiunea.

Si daca Vanatorii de zmeie este dominat de figuri masculine, Splendida cetate a celor o mie de sori isi ia revansa, avand in prim-plan doua femei, Mariam si Laila. Cele doua au personalitati foarte diferite: Mariam are niste origini foarte modeste, ramane orfana de mama de tanara, in vreme ce tatal sau nu vrea sa o recunoasca drept copil legitim, asa ca atitudinea ei este tot timpul una supusa, timida, fara a avea pretentii la nimic, si cu o oarecare neincredere in sine. Laila, pe de alta parte, provine dintr-o familie bine inchegata de intelectuali, care o incurajeaza sa se dezvolte, sa studieze, si ii lasa o libertate destul de mare fata de familiile traditionale de Afghani, asa ca este un personaj puternic, increzator in fortele proprii, energic si liber.

O serie de evenimente nefericite le aduce pe cele doua femei impreuna, moment in care incepe sa se formeze o prietenie improbabila, dar autentica si emotionanta.

Nu as vrea sa intru mai mult de atat in detaliile romanului pentru ca, dupa cum am spus, punctul forte este tocmai desfasurarea actiunii in sine; si eu am aflat cateva detalii inainte sa citesc cartea, si mi-am dat seama ca mi-a influentat destul de mult perceptia asupra ei. Dar te indemn sa o citesti pentru  ca, desi este o carte trista, povestea celor doua personaje principale, povestita de-a lungul a 30 de ani,pe fundalul unui Afghanistan condus mai intai de sovietici, apoi de Mujahedini si Talibani, merita chiar si numai pentru a afla mai multe despre conditia femeii musulmane in acele vremuri, sau macar pentru o scurta incursiune in istoria Afghanistanului, si stilul de viata al locuitorilor sai.

De abia astept sa citesc si cel de-al treilea roman al autorului Afghan stabilit in SUA, Si muntii au ecou, insa o sa mai aman putin momentul, pentru ca apoi ce mai citesc de el? :) Genul asta de carte trebuie consumat cu precautie si in doze mici, serios.


Tuesday, December 22, 2015

Top 10 carti citite 2015 (I)

Anul asta am avut surpriza placuta de a descoperi si placerea cartilor non-fictiune si a biografiilor, din care nu am ramas doar cu savurarea lecturii si a povestii in sine, ci si cu exemple si invataturi din viata unor persoane reale, care m-au inspirat. Motiv pentru care, din topul personal al cartilor citite in 2015, aproape jumatate sunt non-fictiune, dar am ramas cu o satisfactie dupa ce le-am terminat pe care nu am simtit-o la cele de tip fictiune...

Fara a fi o carte de self help (oricum nu cred in genul genul self-help) sau moralizatoare , in Lean In autoarea explica, din propria experienta, care crede ca sunt lucrurile de care o femeie ar trebui sa tina cont daca vrea sa aiba succes in cariera (insa fara liste ridicole de tipul ,,Trebuie sa faci asta, asta, si asta") , care sunt lucrurile care o trag in jos, insa fara a avea deloc un ton atot-stiutor.

2. Arianna Huffington - Thrive (Succesul redefinit)
 Thrive, si ca impreuna cu Lean In ar trebui sa fie o lectura obligatorie pentru oricine isi doreste sa aiba cu adevarat o cariera, indiferent de domeniu.
Autoarea este fondatoare si CEO al publicatiei Huffington Post, care inainte era omul modern tipic, obsedat de succes cu orice pret, gata sa lucreze 12 ore pe zi si sa se dedice 100% vietii profesionale, pentru ca facea ceea ce ii placea, si pentru ca toti in jurul ei erau la fel de competitivi. Asta pana intr-o zi cand si-a pierdut cunostiinta, din cauza epuizarii, moment in care a inceput sa isi restabileasca prioritaile si modalitatea de a se raporta la munca radical. Rezultatul este aceasta carte-manifest pentru gasirea unui echilibru intre viata profesionala  si cea personala, bine documentata, plina de sfaturi pentru a ajunge la un echilibru interior. Cred ca orice persoana cu minimul de ambitie si perfectionism se poate regasi in

Este povestea fetei din Pakistan care a fost impuscata in cap de talibani pentru ca a avut curajul sa militeze importriva lor, si pentru dreptul copiilor la educatie.

O admir pe Malala pentru o sumedenie de lucruri : mi se pare incredibil cum, la numai 18 ani, o persoana poate fi atat de inteleapta, inteligenta si carismatica, cum poate avea o voce atat de puternica, cum poate fi atat de curajoasa, si mai ales, cu cata ardoare si sinceritate poate crede in cauza ei. Este un lider inascut, are niste discursuri extraordinare, iar dupa episodul impuscaturii, continua cu aceasi ardoare sa isi sustina cauza. Intr-o societate in care majoritatea dintre noi chiulim de la scoala si am face orice sa scapam de cursuri, aceasta fata a fost dispusa sa isi sacrifice viata - pentru ca era foarte constienta la ce riscuri se supune! - pentru a putea sa invete.

4. Giuliana Rancic - Going off Script : How I Survived a Crazy Childhood, Cancer, and Clooney's 32 On-Screen Rejections 

Probabil prima intrebare ar fi cine e Giuliana Rancic :) E o figura destul de cunoscuta in State (insa nu si la noi) prezinta E News  si Fashion Police de ani de zile,are mult umor si carisma, lucru care se reflecta si in carte. De la o vârstă fragedă a visat sa devina o prezentatoare TV, insa parcursul ei profesional este departe de a fi drept. Amuzanta și trista in acelasi timp,  Going Off Script este o autobiografie care dovedește că nu întotdeauna trebuie să urmezi regulile pentru a obține ce ti-ai dorit. 

5.  Irvin D. Yalom - Efemeride si alte povesti de psihoterapie

Este cel mai recent volum tradus in limba romana al psihoterapeutului american, si cuprinde zece povestiri care pornesc de la experienta lui reala cu pacientii sai. De data asta, tema prezenta in toate cazurile este anxietatea omului in fata mortii, nu neaparat cea imediata, ci si doar constientizarea ideii in sine a cat de vulnerabili suntem in fata mortii. Unii pacienti ajung la terapeut aparent cu alte probleme, pana sa isi dea seama ca de fapt lucrurile au fost declansate de preocupari fata de sensul vietii, imbatranirea, teama de viitor sau cea cauzata de disparitia celor dragi.


  *Am redat titlurile cartilor in limba in care le-am citit. Deocamdata nu exista varianta in romana pentru biografia Giulianei Rancic, iar traducerea in romana a cartei Ariannei Huffington, ,,Succesul redefinit'', mi se pare proasta si face sa suna de parca ar fi o carte tipica de self-help, ceea ce nu-i cazul. In cazul lui Sheryl Sandberg, ,,Lean in'' este si titlul in limba romana.

Tuesday, July 14, 2015

Book review: Eu sunt Malala - Malala Yousafzai & Christina Lamb

,,Un copil, un profesor, o carte, un stilou - pot schimba lumea! "  - spune Malala in cadrul discursului tinut la sediul ONU, cu ocazia implinirii a 16 ani.

Probabil ai auzit de Malala Yousafzai sub alte denumiri:  fata care lupta pentru educatie, sau fata impuscata in cap de talibani, sau cea mai tanara persoana care a primit  vreodata premiul Nobel pentru pace. 

 Dar cum a reusit sa devina atat de cunoscuta?  



Pentru ca a avut curajul sa vorbeasca deschis despre lipsurile tarii ei, despre nevoia de educatie a copiilor, si s-a opus fatis masurilor impuse de talibani in Pakistan. Cu adevarat remarcabil este incapatanarea cu care a continuat sa militeze pentru accesul tuturor la educatie, intr-o perioada de teroare in Swat, regiunea unde locuia si care era controlata de talibani. Acestia au ucis sute de oameni  in regiune numai pentru indrazneala de a nu li se supune, sau de a face cel mai mic protest in public, si faceau asta in mod brutal : ii prindeau, ii biciuiau si apoi ii omorau in public, dupa care lasau cadavrele lor in piata publica a doua zi, pentru ca restul lumii sa vada, sa se teama, si sa nu mai repete comportamentul. Vorbim despre un stat in anul 2008-2009.

Intrebarea care se pune, bineinteles, este ce faceau autoritatile in tot acest timp? Ei bine, in primul rand, talibanii aveau metode de constrangere atat de brutale, incat dadeau buzna in statiile locale de politie, decapitau autoritatile, si le preluau sediul. Astfel, incet-incet, au inceput sa controleze intreaga zona. Moment in care din nou te intrebi - dar ce faceau armata si guvernul in tot acest timp? Nu se stie. Politica parea a fi una de tipul ,,Don't ask, don't tell.''

Cartea are doua parti principale - prima, in care este detaliat modul cum au ajuns talibanii sa preia puterea, precum si situatia politica si sociala in Pakistan, toate aceste lucruri impletie cu povestea Malalei, in special copilaria ei. Ea povesteste cum totul a inceput o data cu aparatia postului de radio al talibanilor  - bazandu-se pe faptul ca majoritatea populatiei era analfabeta si deosebit de religioasa, se foloseau de Coran, pe care il interpretau dupa bunul lor plac, pentru a dicta cum ar trebui sa se comporte oamenii pentru a fi buni musulmani. Initial au primit foarte mult suport din partea populatiei, inclusiv ajutor financiar. Acest lucru  se intampla tocmai din cauza lipsei educatiei care duce la dezinformare, lucru pe care Malala, ghidata de tatal sau, un om intelept si deschis la minte, l-a inteles de mica.

Pe masura ce actiunile talibanilor au devenit din ce in ce mai opresive si sadice, sustinerea publica s-a schimbat in teroare. Talibanii sustineau, printre altele, ca fetele nu au ce cauta in scoli, ca locul lor este in casa, sa se ocupe de tatii/fratii si mai tarziu sotii lor, ca este impotriva Coranului ca fetele sa aiba acces la educatie, iar atunci cand cate o fata renunta la scoala, acestia anuntau la radio ,, X a parasit scoala in clasa a VI-a, o felicitam pentru ca a inteles calea cea dreapta, acum va ajunge in rai.'' Masurile au devenit din ce in ce mai extreme, ajungandu-se la bombardarea a numeroase scoli, lasand in urma moartea mai multor copii si profesori.

In tot acest timp, in ciuda numeroaselor morti provocate de talibani oricui indraznea sa nu se supuna lor, Malala si tatal lor tineau discursuri publice in care militau pentru educatie, dadeau interviuri, atat interne, cat si pe plan international, si nu s-au oprit in ciuda amenintarilor primite.

Asta a dus la impuscarea Malalei in cap de catre talibani in toamna lui 2012, in autobuzul care o ducea spre scoala. Momentul atacului, cat si ce a urmat dupa, clipele din spital, groaza parintilor, teama ca o vor pierde, eforturile medicilor, mobilizarea generala pentru a o scoate din tara pentru a putea fi tratata corespunzator sunt descrise extensiv in ultima parte a cartii, o parte extrem de emotionanta si dureroasa chiar si de citit.

O admir pe Malala pentru o sumedenie de lucruri : mi se pare incredibil cum, la numai 18 ani, o persoana poate fi atat de inteleapta, inteligenta si carismatica, cum poate avea o voce atat de puternica, cum poate fi atat de curajoasa, si mai ales, cu cata ardoare si sinceritate poate crede in cauza ei. Este un lider inascut, are niste discursuri extraordinare, iar dupa episodul impuscaturii, continua cu aceasi ardoare sa isi sustina cauza. Intr-o societate in care majoritatea dintre noi chiulim de la scoala si am face orice sa scapam de cursuri, aceasta fata a fost dispusa sa isi sacrifice viata - pentru ca era foarte constienta la ce riscuri se supune! - pentru a putea sa invete.

Recomand cartea cu caldura, a devenit una dintre cartile mele preferate, este genul de lectura care iti ramane in suflet, si totodata te face sa fii recunoscator ca te-ai nascut unde te-ai nascut, si sa nu mai iei lucrurile de-a gata.

Poti vedea discursul Malalei de acceptare a premiului Nobel pentru pace aici.

Iar in toamna anului acesta apare si filmul, poti vedea trailerul aici.


Tuesday, April 21, 2015

Sheryl Sandberg - Lean in

Trebuie sa incep cu o marturisire : nu suport cartile de self-help . S-a vorbit insa atat de mult de cartea lui Sheryl Sandberg – si am auzit numai lucruri bune!, incat am zis sa fac o incercare. 


Nu am fost dezamagita deloc, mai ales ca nu este propriu-zis o carte de self-help. Este mai degraba o constatare a situatiei de inegalitatate intre barbati si femei promovata atat de societate, cat si din nesiguranta femeilor de a cere mai mult pe plan profesional. Impletita cu experienta ei personala – si cum sa nu fie interesant parcursul professional al COO-ului Facebook, fost vice-presedinte Global Online Sales and Operations la Google, si Chief of Staff pentru Trezoreria Statelor Unite?! – autoarea explica, din propria experienta, care crede ca sunt lucrurile de care o femeie ar trebui sa tina cont daca vrea sa aiba success in cariera, care sunt lucrurile care o trag in jos, insa fara a avea deloc un ton moralizator si atotstiutor.

Mi-a placut foarte mult, din acest punct de vedere, cum a abordat problema dintre cele doua ipostaze intre care se impart femeile din ziua de azi  - cele care decid sa ramana casnice, si sa se dedice cresterii copiilor, si treburilor gospodariei, si cele care aleg sa aibe si o cariera (fara ca asta sa excluda copiii) – si cum cele doua categorii se arata constant cu degetul, si se acuza reciproc, fiecare crezand in propria lor ,,cale cea dreapta”. Insa acest lucru se intampla tocmai fiindca intotdeauna, femeia de cariera isi va reaminti de fiecare data cand o vede pe casnica la ce a renuntat (timp pretios de petrecut cu copiii, etc), si invers, bineinteles. Si aici intervine autoarea cu ceea ce inseamna pentru ea succesul: sa fii multumit cu alegerile pe care le faci. A fost singura data cand o ,,definitie’’ a rezonat cu mine. Si apropos, cand am vazut fraza respectiva, ,,my definition of success’’, am crezut ca o sa fie exact genul ALA de carte self- help, dar a fost singura data cand am intalnit o exprimare de genul in carte.

O alta idee cu care am rezonat este descrisa pe larg in capitolul ,,Don’t leave before you leave’’, mai exact, cum femeile tind, din clipa in care incep sa se gandeasca la a-si intemeia o familie, sa isi puna piedici singure, nemaiacceptand oportunitati de dezvoltare pe principiul ,,Oricum planuiesc sa fac un copil in 2 ani, si nu este momentul’’, si explica cat de daunatoare este gandirea de acest fel pe termen lung, si de ce.

Despre aceasta idee, si despre cateva altele care se regasesc in carte, vorbeste si in cadrul unei discutii TED Talk – aveti linkul aici .


Daca v-a placut discursul ei TED, sigur va va placea si cartea!

Thursday, September 4, 2014

Rusia - Sankt Petersburg - impresii & sfaturi de calatorie

Am plecat in Rusia intr-o excursie de grup organizata de agentia Omnia (care a avut o organizare proasta, si un ghid sub orice critica, dar despre asta intr-o alta postare), cu autocarul, pe indicativul Sankt Petersburg - Novgorod - Moscova.

Lucrul pe care vreau sa il subliniez aici, pentru ca tare mult mi-ar fi placut sa mi-l spuna si mie cineva inainte de plecare, este legat de vreme. Sunt convinsa ca stiti cu totii ca este un oras nordic, si ca ,,Sigur e un pic mai frig", dar nu exista understatement mai mare de atat...Cand am fost eu plecata, in luna august, cand la noi in tara, si in general in Europa de Est si Centrala, erau 36 grade, acolo MAXIMA era de 22 grade, si se incalzea oricum foarte greu, dimineata si seara erau 16-17 grade. Si ploua. MULT. Nimeni nu te avertizeaza ca la Sankt Petersburg ploua mai tare decat la Londra, si ca esti un norocos daca prinzi zile fara ploaie...Asa ca ia-ti o geaca subtire, polare, incaltaminte inchisa (preferabil nu adidasi), umbrele zdravene, pulovere subtiri si pantaloni lungi, altfel vei fi obligat sa iti cumperi de acolo. Asta daca te duci vara, in restul anotimpurilor nici nu vreau sa ma gandesc...

Ce e de vazut/facut la Sankt Petersburg?

Cel mai mult, din interiorul orasului, m-a impresionat Catedrala Sfantul Isaac ( Foto 1&2).

Foto 1

 Foto 2


Iti poti lua bilet separat pentru a urca sa vezi panorama orasului de pe punctul cel mai inalt al Catedralei Sfantul Isaac, se merita, nu e de urcat foarte mult, si este singurul loc din oras cu o asemenea priveliste (Foto 3,4,5,6).
 Foto 3

 Foto 4

 Foto 5

 Foto 6

Rezerva-ti minim o jumatate de zi, ideal o zi , pentru vizitarea Ermitajului, cel mai mare muzeu de arta al Rusiei, si cel mai important (alaturi de Muzeul Puskin, din Moscova) (Foto 7-13). Surpriza foarte placuta a fost o galerie generoasa a picturilor impresionistilor (Foto 14), precum si de pictura moderna (eu, una, nu ma asteptam sa gasesc tablouri de Picasso la Ermitage).
 Foto 7

 Foto 8

 Foto 9

 Foto 10

 Foto 11

 Foto 12

 Foto 13

 Foto 14

Superb este complexul format din palatul si gradinile Peterhof, de langa Sankt Petersburg, Palatul de vara al tarului Petru cel Mare. Interiorul palatului este construit in stil baroc, asadar vei vedea aur, muuuult aur (Foto 16 - Poate cam prea mult, pana si pentru un palat? Just sayin'.)
 Foto 15

 Foto 16

 Foto 17

 Foto 18

 Foto 19

 Foto 20

 Foto 21

 Foto 22

Trebuie sa ajungi si la palatul Ekaterinei, de la Tarskoe Selo (Foto 23 - 32), unul din cele mai opulente palate pe care l-am vizitat, decorat cu AUR, SI MAI MULT AUR.
 Foto 23

 Foto 24

 Foto 25

 Foto 26

 Foto 27

 Foto 28

 Foto 29

 Foto 30

 Foto 31

 Foto 32

Oricum, concluzia mea despre rusi, dupa ce am vazut atat partea de Vest a tarii, cat si Siberia, si dupa ce am si locuit acolo, este ca au niste iluzii de grandomanie si niste pretentii fantastic de ridicate fata de potentialul lor real. Cat am locuit in Siberia, ma tot gandeam ca numai partea aceea de tara este saraca, si ca partea de Vest, cu Moscova si Sankt Petersburg, sunt mult mai dezvoltate. Adevarul este ca, in afara de cele doua orase amintite anterior (si Rusia nu inseamna numai Moscova si Sankt Petersburg...), toata tara se afla intr-o stare de saracie lucie. Numai in Maroc am mai vazut atata saracie, neglijenta, si oameni negospodari...

Sankt Petersburgul insa este un oras curat, civilizat, si plin de atractii turistice, de vazut clar macar o data!

Wednesday, June 18, 2014

Book review: Irvin D. Yalom - Mama si sensul vietii. Povesti de psihoterapie

Este o carte care satisface curiozitatea multora dintre noi : ce se intampla in cadrul unei sedinte de psihoterapie?

Irvin Yalom, profesor emerit de psihiatrie, are un talent fanastic de a imbina aspecte care tin de natura meseriei sale cu felul de a le pune pe hartie si a le transforma in povestiri extraordinar de interesante, sau chiar intr-un roman (Minciuni pe canapea, unul din romanele mele preferate! ).

Povestirile de psihoterapie din cartea de fata nu au cum sa nu devina captivante pentru oricine care a avut macar un vag interes pentru ramura psihologiei, sau pentru orice tine de analiza trairilor interioare...

Din cele sase povestiri, prima, ,,Mama si sensul vietii", porneste de la detalii autobiografice reale, cu o conversatie- punctul central - inchipuita dintre psihoterapeut si mama sa.

,,Calatorii cu Paula" si ,,Sapte lectii pentru avansati", ambele povestiri adevarate, sunt  interesante prin prisma emotiilor care ne incearca in fata mortii - cum ne impacam cu ideea propriei noastre morti, mai ales atunci cand aceasta este iminenta, cat si cu moartea celor dragi. Sunt prezentate doua paciente - Paula, diagnosticata cu cancer, o femeie remarcabila, senina in fata mortii, si impacata cu ideea, impreuna cu care Yalom infiinteaza un grup de terapie pentru bolnavii in stare terminala, si Irene, al carei sot moare de cancer, care nu se poate impaca cu ideea pierderii lui, si nici nu face prea mari incercari in acest sens.

,,Dubla expunere" pleaca de la o intamplare adevarata: Yalom avea obiceiul de a inregistra sedintele cu o pacienta, si de a i le da sa le asculte in drum spre urmatoarea sedinta. Intr-o zi, a uitat sa opreasca inregistrarea si sa ii dea caseta, care a prins si dictarea lui despre cum i s-a parut acea ora si starea pacientei. Ea si-a amintit ca nu luase caseta, s-a intors la cabinet si a luat-o, si avut surpriza sa auda si notitele personale ale lui Yalom - un scenariu care poate duce la dezastru. Desi in realitate dictarea nu continea nimic vatamator, acel ,,Ce ar fi daca?'' a dus la povestirea de fata, in care un psihoterapeut este inregistrat spunand cat il plictiseste si enerveaza o pacienta, si fara sa isi dea seama, ii da ei caseta.

,,Blestemul pisicii unguresti" este o mare surpriza pentru cine l-a mai citit pe Yalom. Singura lui scriere stiintifico-fantastica, foarte captivanta, si probabil si singura din literatura de gen in care asistam la o sedinta de analiza...a unei pisici. Genial!





Book review: Mihaela Radulescu - Cum iubesc barbatii

Noua carte a Mihaelei Radulescu a fost o dezamagire, in mare parte, pentru mine. Sunt exact ideile din cartile trecute, reciclate, cu insistenta mai mare pe partea moralizatoare.

Practic, desi ea isi promoveaza cartea ca fiind despre sentimentul iubirii, asa cum este trait atat de femei, cat si de barbati, acesta este numai punctul de plecare pentru o carte cu sfaturi...despre ORICE.

-sfaturi despre cum sa ne mentinem sanatosi: ,,Nu suntem grasi pentru ca suferim de vreo boala, ci pentru ca n-avem ambitia sa ne smulgem dulciurile, grasimile si painea din fata." (exemplele la capitolul asta continua de-a lungul intregii carti)
-despre faptul ca trebuie sa mergi la dentist (Are un text numai despre asta!) : ,,Doar sa nu exagerati cu ingrijitul si sa alegeti prost nuanta ,,alb WC" - adica aia neverosimil de alba (...)"
-...pana la cum sa ne aranjam casa (!?) : ,,Asa cum intr-o mancare reusita nu-si au locul chiar toate ingredientele, tot asa din casa ar trebui sa eliminam obiectele inutile si incomode, elementele care ne irita, tablourile care nu ne transmit nimic, covoarele care ne incurca.''
-despre cum sa ne crestem copii: ,, Cand ramai in pana de povesti, deschide o enciclopedie, vorbeste-i despre inventiile sau istoria lumii, da-i libertatea de a-si exprima talentele(...)"

...si multe alte sfaturi, date direct sau indirect. Nu neaga nimeni ca este o femeie cu experienta de viata, dar de aici pana la a da sfaturi despre orice e cale lunga.

Daca mai aveam vreo indoiala despre faptul ca aceasta e cea mai proasta din cele patru carti ale ei, textul de final vine sa imi spulbere indoielile, cu o rabufnire de feminism, inteles, ca in 90% din cazuri, gresit, cu urmatorul indemn adresat barbatilor:
,,Stiti, noi nu suntem masini de gatit, aspiratoare care doar primenesc aerul din jurul vostru sau instalatii de facut copii, ci suntem femei, deci avem visuri, planuri, indoieli, zile proaste, ciclu, angoase, temeri despre cat ne mai iubiti azi, fata de ieri...." Eu, una, fraza asta mi-o inchipui iesind din gura unei casnice cu bigudiurile in cap, cu o mana pe cratita si una in sold, amaratului care s-a intamplat sa ii iasa in cale in zilele alea cand e la ciclu si plina de angoase, ca sa folosesc chiar cuvintele autoarei.

Primele 3 carti ale ei chiar mi-au placut, mi s-au parut  calde, sincere, si mai pline de substanta. Aici sunt aproape numai texte care mascheaza diferitele ei nemultumiri la societatea romaneasca, la tot felul de excese care ne caracterizeaza, lucruri despre care am mai citit in prima ei carte, Despre lucrurile simple. Alt lucru care chiar mi-a placut la fostele carti erau povestirire in care dadea dovada de imaginatie si sensibilitate, acum vad ca nu a mai scris decat non-fictiune, nu inteleg de ce.

Ce-i drept, da dovada ca e aceeasi persoana preocupata de trairile ei interioare, pe care stie sa le puna pe hartie, lucru care nu-i usor deloc, si, ca si celelalte carti, te indeamna la reflectie...Dar asta dupa ce reusesti sa treci de toate truismele si moralizarile!

Monday, November 25, 2013

Book review: Sophie Kinsella - Noaptea nuntii

Cand am aflat ca Sophie Kinsella a mai scos o noua carte am fost atat de incantata! Asta deoarece, alaturi de Eric Emmanuel Schmitt si Amelie Nothomb, nu ma dezamageste la nici o carte. Si ma bucur ca nici de data asta nu a fost altfel, am citit Noaptea nuntii intr-un weekend, pe nerasuflate, desi aveam multe alte lucruri, prioritare, de facut. Dar am luat o pauza de destinere, buna dispozitie, si ras.

Imi place sa vad ca, desi s-a desprins de seria Shopaholic, pastreaza acelasi umor savuros. Cartea este haioasa in cea mai mare parte, pe alocuri chiar m-am trezit razand cu voce tare, si pastreaza tonul usurel cu care Kinsella si-a obisnuit cititorii. Pentru cine vrea o lectura haioasa si relaxanta, de weekend, este alegerea potrivita. De fapt, ar trebui sa fac mentionarea ca este pentru FETELE care vor o lectura haioasa si relaxanta; totusi, se cheama ca-i chic lit, chiar nu vad un baiat citind o carte de genul.

Despre ce-i vorba: Imi place ca de data aceasta, romanul are doua protagoniste, ambele naratoare, surorile Lottie si Fliss. Lottie are o relatie frumoasa de 3 ani, si este hotarata sa se aseze la casa ei. Insa, desi spera ca va fi ceruta in casatorie, tocmai faptul ca prietenul ei nu face acest pas duce la despartirea lor (pana si scena respectiva reuseste sa fie amuzanta). 

Cand Lottie o anunta pe Fliss, sora ei mai mare, ca s-a despartit de prietenul ei, Fliss anticipeaza deja cum va reactiona sora ei: ca de fiecare data cand trece printr-o despartire, face o ,,Alegere Nefericita'', negand ce s-a intamplat, si luand hotarari cat se poate de proaste: sa intre intr-o secta, sa isi faca un piercing in zona inghinala, si tot asa. Insa ceea ce face Lottie de aceasta data ii depaseste asteptarile: la foarte scurt timp dupa despartire, revine in scena prima ei iubire, Ben, care ii reaminteste de pactul pe care il facusera ca, daca nici unul din cei doi nu este casatorit pana la 30 de ani, sa se casatoreasca, cu atat mai mult cu cat sentimentele dintre ei par sa nu fi disparut. Asa ca, in ciuda eforturilor lui Fliss si ale lui Lorcan, prietenul lui Ben, de a ii convinge sa nu se grabeasca cu nunta, cei doi iubiti regasiti se casatoresc si pleaca in luna de miere pe o insula din Grecia. Aici este momentul cand incepe cu adevarat comicul de situatie, dat de incercarile lui Fliss de a-i strica luna de miere surorii ei mai mici, desi intentiile sale erau cele mai bune. 

Pe parcursul actiunii aflam mai multe si despre Fliss, care trece printr-un divort, si trebuie sa faca fata si imaginatiei hiper-active ale baiatului ei de 7 ani, si despre Lorcan, cavalerul de onoare si colegul lui Ben.

Ce nu mi-a placut a fost ca finalul devine destul de previzibil cam cu 100 de pagini inainte...Dar oricum, trebuie sa accepti conventia pana la urma, de la o carte chic nu ai asteptari sa iti zguduie sistemul de valori, sau ceva asemanator...Undeva in sinea mea mi-a placut totusi deznodamantul respectiv. Asa ca o recomand cu draga inima oricarei fete care vrea ceva ,,light'' si amuzant de citit!








Friday, August 2, 2013

Polonia - Varsovia & Auschwitz

Oriunde ai citi, si orice ghid ti-ar spune acelasi lucru: nu se compara Varsovia cu Cracovia, in defavoarea primei. Asa ca dupa ce vazusem Cracovia, de care ramasesem intr-adevar foarte impresionata, aveam asteptari foarte scazute pentru Varsovia. Si chiar nu a fost cazul! Ce-i drept, orasul a fost distrus in proportie de 90 % in al Doilea Razboi Mondial, dar asta nu inseamna ca partea moderna a orasului nu ofera privelisti frumoase (foto 1), si oricum partea veche a fost reconstruita partial (foto 2 - 6). In Orasul vechi vei gasi si o statuie a sirenei care este considerata simbolul orasului, si parte a legendei de intemeiere (foto 3).


Foto 1
Foto 2

Foto 3

Foto 4

Foto 5

Foto 6



Varsovia este un important centru cultural si educational, cu 20 de teatre, 27 de muzee, si alte 13 institutii de invatamant superior. Indiferent ca pornesti inspre cartierul vechi, sau in directia opusa, sa vezi Universitatea din Varsovia si Biserica Sfanta Cruce - unde se afla inima lui Chopin, punctul de pornire este piata principala (foto 7) unde se afla Palatul Regal si coloana lui Sigismund.
 Foto 7
Insa, desi Varsovia este un oras foarte frumos, locul care m-a impresionat cel mai mult din toata Polonia a fost Auschwitz. (foto 7 bis)
Foto 7 bis

Fostul lagar de concentrare nazist este impartit de fapt in doua: Auschwitz I (foto 8) si Auschwitz II, sau Birkenau (foto 9).
 Foto 8

 Foto 9
Este incredibil sentimentul care te incearca atunci cand treci chiar tu prin portile cu ironicul ,,Arbeit mach frei'' (foto 10), insa asta este nimic comparativ cu ce urmeaza. Pe nicaieri nu am mai vazut atata liniste, si tristete efectiv, printre turisti. Atunci cand vezi 3 tone de par luate de la femei inainte de gazare, tone de incaltaminte (foto 11), hainutele copiilor omoriti, cand vezi camera de gazare (foto 12, 13) sau spanzuratoarea (foto 14), nu poti ramane indiferent.
Foto 10

 Foto 11
Foto 12

Foto 13
Foto 14

Pe mine m-a impresionat poza facuta de un ofiter nazist, care surprinde ura cu care se poate uita la el un copil care nu are mai mult de 11 ani, privire din care a disparut orice urma de inocenta (Foto 15), precum si pozele cu femeile si copii care se duceau linistiti si zambitori spre camera de gazare, crezand ca se duc sa faca un dus.
Foto 15
Pana sa vizitez Auschwitz, am sa fiu sincera si sa spun ca nu ma gandisem niciodata cu adevarat la tragedia traita de poporul evreu in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Insa vizita aici mi-a schimbat cu totul perspectiva! Este o lectie de istorie pe viu, si cel mai impresionant loc in care am fost din tot ce am vizitat pana acum, nu numai din Polonia. De vazut !









Subscribe to: Comments (Atom)