Recunosc ca m-am apucat sa citesc romanul cu o idee preconceputa- ca e un fel de nou Twilight, la ce nebunie s-a iscat in jurul lui; si, ca majoritatea bestseller-urilor, nu poate insemna decat ca e plin de clisee pentru care lumea inca mai are o sensibilitate, se pare.

In principiu, nu m-am inselat. E o carte plina de clisee, si inteleg de ce a avut succes:
1. Face apel la romantismul  ala, dus la extrem, grețos deja, care, vrem, nu vrem, o data tot s-a aflat in orice fată, si care zace inca in noi. Pe scurt, este o poveste de dragoste intre o studenta aflata aproape de absolvire - Anastasia Steele- si un tanar, dar important om de afaceri - Christian Grey. Cei doi se cunosc atunci cand Ana ii ia un interviu, desi cea care trebuia sa il intervieveze era prietena ei cea mai buna, care se imbolanveste subit (incep cliseele de la pagina 1, cu alte cuvinte.) Atractia dintre cei doi este instantanee, si desi el face ceva aluzii ca i-ar placea sa o revada, ea il refuza, fiind genul ala de persoana care nu are incredere in ea, desi toata lumea ii spune ce bomba sexy e  ( Can I do the ,,rolling eyes'' thing?); providența face insa ca cei doi sa se vada din nou, timp in care aflam mai multe despre Grey - repetari obsesive ale marturisirilor Anastasiei despre cat de sexy, respectiv bogat e (foarte profund, stiu.) Imaginatia autoarei nu pare sa o depaseasca pe cea a unei adolescente de 15 ani, din moment ce povesteste despre vila impresionanta a lui Grey, sau despre cum, la prima intalnire, o plimba pe Ana cu elicopterul sau personal..Si exemplele continua de-a lungul intregii carti, lucru care  m-a si deranjat cel mai tare: atitudinea pe de o parte ofensata a Anastasiei cand Grey ii face cadouri scumpe ( ii ia o masina, un laptop, etc), dar pe de alta parte extrem de incantata - materialism cat cuprinde, super romance!

2. Sexul: sex sells, iar Fifty shades este un roman erotic. Spre deosebire de alte romane erotice  totusi, in care gaseai (aproape) numai sex, mi-a placut ca aici scenele erotice nu ocupau un loc extensiv. Mi-a placut imaginatia autoarei strict privind partea erotica a relatiei dintre cei doi, dar ce te faci cu restul povestii? Fiindca in cele 500 pagini, nu aflam decat ca Grey are un trecut obscur care il face sa aiba porniri sadice si dominatoare, ca ii propune Anei sa semneze un contract in care accepta sa i se supuna total, din punct de vedere sexual, si ca se straduieste sa o faca sa accepte sa semneze, insa ea are indoieli. Condensat la jumatate, ar fi fost mult mai interesant.

Ce mi-a mai displacut a fost stilul de povestire, cu un vocabular foarte limitat si simplu, si foarte multe repetitii  (afli de la un simplu word count ca Ana foloseste fiecare din expresiile ,,Holy shit/ Holy fuck/Holy crap" de peste 45 de dati de-a lungul celor 500 de pagini).Pe de alta parte, probabil stilul asta simplut face sa se si citeasca foarte usor, fiind, pe alocuri, o carte captivanta, altfel as fi abandonat-o. Si sa nu fim nici snobi, ca nu poti citi Sartre tot timpul.  Plus ca finalul e cam brusc si te lasa sa te intrebi ce se va intampla mai departe... Desi in parte a fost enervanta, romantica din mine ar vrea sa vada totusi ce va fi continuare cu cei doi!