,,Un copil, un profesor, o carte, un stilou - pot schimba lumea! " - spune Malala in cadrul discursului tinut la sediul ONU, cu ocazia implinirii a 16 ani.
Probabil ai auzit de Malala Yousafzai sub alte denumiri: fata care lupta pentru educatie, sau fata impuscata in cap de talibani, sau cea mai tanara persoana care a primit vreodata premiul Nobel pentru pace.
Dar cum a reusit sa devina atat de cunoscuta?
Pentru ca a avut curajul sa vorbeasca deschis despre lipsurile tarii ei, despre nevoia de educatie a copiilor, si s-a opus fatis masurilor impuse de talibani in Pakistan. Cu adevarat remarcabil este incapatanarea cu care a continuat sa militeze pentru accesul tuturor la educatie, intr-o perioada de teroare in Swat, regiunea unde locuia si care era controlata de talibani. Acestia au ucis sute de oameni in regiune numai pentru indrazneala de a nu li se supune, sau de a face cel mai mic protest in public, si faceau asta in mod brutal : ii prindeau, ii biciuiau si apoi ii omorau in public, dupa care lasau cadavrele lor in piata publica a doua zi, pentru ca restul lumii sa vada, sa se teama, si sa nu mai repete comportamentul. Vorbim despre un stat in anul 2008-2009.
Intrebarea care se pune, bineinteles, este ce faceau autoritatile in tot acest timp? Ei bine, in primul rand, talibanii aveau metode de constrangere atat de brutale, incat dadeau buzna in statiile locale de politie, decapitau autoritatile, si le preluau sediul. Astfel, incet-incet, au inceput sa controleze intreaga zona. Moment in care din nou te intrebi - dar ce faceau armata si guvernul in tot acest timp? Nu se stie. Politica parea a fi una de tipul ,,Don't ask, don't tell.''
Cartea are doua parti principale - prima, in care este detaliat modul cum au ajuns talibanii sa preia puterea, precum si situatia politica si sociala in Pakistan, toate aceste lucruri impletie cu povestea Malalei, in special copilaria ei. Ea povesteste cum totul a inceput o data cu aparatia postului de radio al talibanilor - bazandu-se pe faptul ca majoritatea populatiei era analfabeta si deosebit de religioasa, se foloseau de Coran, pe care il interpretau dupa bunul lor plac, pentru a dicta cum ar trebui sa se comporte oamenii pentru a fi buni musulmani. Initial au primit foarte mult suport din partea populatiei, inclusiv ajutor financiar. Acest lucru se intampla tocmai din cauza lipsei educatiei care duce la dezinformare, lucru pe care Malala, ghidata de tatal sau, un om intelept si deschis la minte, l-a inteles de mica.
Pe masura ce actiunile talibanilor au devenit din ce in ce mai opresive si sadice, sustinerea publica s-a schimbat in teroare. Talibanii sustineau, printre altele, ca fetele nu au ce cauta in scoli, ca locul lor este in casa, sa se ocupe de tatii/fratii si mai tarziu sotii lor, ca este impotriva Coranului ca fetele sa aiba acces la educatie, iar atunci cand cate o fata renunta la scoala, acestia anuntau la radio ,, X a parasit scoala in clasa a VI-a, o felicitam pentru ca a inteles calea cea dreapta, acum va ajunge in rai.'' Masurile au devenit din ce in ce mai extreme, ajungandu-se la bombardarea a numeroase scoli, lasand in urma moartea mai multor copii si profesori.
In tot acest timp, in ciuda numeroaselor morti provocate de talibani oricui indraznea sa nu se supuna lor, Malala si tatal lor tineau discursuri publice in care militau pentru educatie, dadeau interviuri, atat interne, cat si pe plan international, si nu s-au oprit in ciuda amenintarilor primite.
Asta a dus la impuscarea Malalei in cap de catre talibani in toamna lui 2012, in autobuzul care o ducea spre scoala. Momentul atacului, cat si ce a urmat dupa, clipele din spital, groaza parintilor, teama ca o vor pierde, eforturile medicilor, mobilizarea generala pentru a o scoate din tara pentru a putea fi tratata corespunzator sunt descrise extensiv in ultima parte a cartii, o parte extrem de emotionanta si dureroasa chiar si de citit.
O admir pe Malala pentru o sumedenie de lucruri : mi se pare incredibil cum, la numai 18 ani, o persoana poate fi atat de inteleapta, inteligenta si carismatica, cum poate avea o voce atat de puternica, cum poate fi atat de curajoasa, si mai ales, cu cata ardoare si sinceritate poate crede in cauza ei. Este un lider inascut, are niste discursuri extraordinare, iar dupa episodul impuscaturii, continua cu aceasi ardoare sa isi sustina cauza. Intr-o societate in care majoritatea dintre noi chiulim de la scoala si am face orice sa scapam de cursuri, aceasta fata a fost dispusa sa isi sacrifice viata - pentru ca era foarte constienta la ce riscuri se supune! - pentru a putea sa invete.
Recomand cartea cu caldura, a devenit una dintre cartile mele preferate, este genul de lectura care iti ramane in suflet, si totodata te face sa fii recunoscator ca te-ai nascut unde te-ai nascut, si sa nu mai iei lucrurile de-a gata.
Poti vedea discursul Malalei de acceptare a premiului Nobel pentru pace
aici.
Iar in toamna anului acesta apare si filmul, poti vedea trailerul
aici.
Autoarea este fondatoare si CEO al publicatiei Huffington Post, care inainte era omul modern tipic, obsedat de succes cu orice pret, gata sa lucreze 12 ore pe zi si sa se dedice 100% vietii profesionale, pentru ca facea ceea ce ii placea, si pentru ca toti in jurul ei erau la fel de competitivi. Asta pana intr-o zi cand si-a pierdut cunostiinta, din cauza epuizarii, moment in care a inceput sa isi restabileasca prioritaile si modalitatea de a se raporta la munca radical. Rezultatul este aceasta carte-manifest pentru gasirea unui echilibru intre viata profesionala si cea personala, bine documentata, plina de sfaturi pentru a ajunge la un echilibru interior. Cred ca orice persoana cu minimul de ambitie si perfectionism se poate regasi in 
