Am plecat in Rusia intr-o excursie de grup organizata de agentia Omnia (care a avut o organizare proasta, si un ghid sub orice critica, dar despre asta intr-o alta postare), cu autocarul, pe indicativul Sankt Petersburg - Novgorod - Moscova.

Lucrul pe care vreau sa il subliniez aici, pentru ca tare mult mi-ar fi placut sa mi-l spuna si mie cineva inainte de plecare, este legat de vreme. Sunt convinsa ca stiti cu totii ca este un oras nordic, si ca ,,Sigur e un pic mai frig", dar nu exista understatement mai mare de atat...Cand am fost eu plecata, in luna august, cand la noi in tara, si in general in Europa de Est si Centrala, erau 36 grade, acolo MAXIMA era de 22 grade, si se incalzea oricum foarte greu, dimineata si seara erau 16-17 grade. Si ploua. MULT. Nimeni nu te avertizeaza ca la Sankt Petersburg ploua mai tare decat la Londra, si ca esti un norocos daca prinzi zile fara ploaie...Asa ca ia-ti o geaca subtire, polare, incaltaminte inchisa (preferabil nu adidasi), umbrele zdravene, pulovere subtiri si pantaloni lungi, altfel vei fi obligat sa iti cumperi de acolo. Asta daca te duci vara, in restul anotimpurilor nici nu vreau sa ma gandesc...

Ce e de vazut/facut la Sankt Petersburg?

Cel mai mult, din interiorul orasului, m-a impresionat Catedrala Sfantul Isaac ( Foto 1&2).

Iti poti lua bilet separat pentru a urca sa vezi panorama orasului de pe punctul cel mai inalt al Catedralei Sfantul Isaac, se merita, nu e de urcat foarte mult, si este singurul loc din oras cu o asemenea priveliste (Foto 3,4,5,6).




Rezerva-ti minim o jumatate de zi, ideal o zi , pentru vizitarea Ermitajului, cel mai mare muzeu de arta al Rusiei, si cel mai important (alaturi de Muzeul Puskin, din Moscova) (Foto 7-13). Surpriza foarte placuta a fost o galerie generoasa a picturilor impresionistilor (Foto 14), precum si de pictura moderna (eu, una, nu ma asteptam sa gasesc tablouri de Picasso la Ermitage).








Superb este complexul format din palatul si gradinile Peterhof, de langa Sankt Petersburg, Palatul de vara al tarului Petru cel Mare. Interiorul palatului este construit in stil baroc, asadar vei vedea aur, muuuult aur (Foto 16 - Poate cam prea mult, pana si pentru un palat? Just sayin'.)








Trebuie sa ajungi si la palatul Ekaterinei, de la Tarskoe Selo (Foto 23 - 32), unul din cele mai opulente palate pe care l-am vizitat, decorat cu AUR, SI MAI MULT AUR.










Oricum, concluzia mea despre rusi, dupa ce am vazut atat partea de Vest a tarii, cat si Siberia, si dupa ce am si locuit acolo, este ca au niste iluzii de grandomanie si niste pretentii fantastic de ridicate fata de potentialul lor real. Cat am locuit in Siberia, ma tot gandeam ca numai partea aceea de tara este saraca, si ca partea de Vest, cu Moscova si Sankt Petersburg, sunt mult mai dezvoltate. Adevarul este ca, in afara de cele doua orase amintite anterior (si Rusia nu inseamna numai Moscova si Sankt Petersburg...), toata tara se afla intr-o stare de saracie lucie. Numai in Maroc am mai vazut atata saracie, neglijenta, si oameni negospodari...

Sankt Petersburgul insa este un oras curat, civilizat, si plin de atractii turistice, de vazut clar macar o data!

Noua carte a Mihaelei Radulescu a fost o dezamagire, in mare parte, pentru mine. Sunt exact ideile din cartile trecute, reciclate, cu insistenta mai mare pe partea moralizatoare.

Practic, desi ea isi promoveaza cartea ca fiind despre sentimentul iubirii, asa cum este trait atat de femei, cat si de barbati, acesta este numai punctul de plecare pentru o carte cu sfaturi...despre ORICE.

-sfaturi despre cum sa ne mentinem sanatosi: ,,Nu suntem grasi pentru ca suferim de vreo boala, ci pentru ca n-avem ambitia sa ne smulgem dulciurile, grasimile si painea din fata." (exemplele la capitolul asta continua de-a lungul intregii carti)
-despre faptul ca trebuie sa mergi la dentist (Are un text numai despre asta!) : ,,Doar sa nu exagerati cu ingrijitul si sa alegeti prost nuanta ,,alb WC" - adica aia neverosimil de alba (...)"
-...pana la cum sa ne aranjam casa (!?) : ,,Asa cum intr-o mancare reusita nu-si au locul chiar toate ingredientele, tot asa din casa ar trebui sa eliminam obiectele inutile si incomode, elementele care ne irita, tablourile care nu ne transmit nimic, covoarele care ne incurca.''
-despre cum sa ne crestem copii: ,, Cand ramai in pana de povesti, deschide o enciclopedie, vorbeste-i despre inventiile sau istoria lumii, da-i libertatea de a-si exprima talentele(...)"

...si multe alte sfaturi, date direct sau indirect. Nu neaga nimeni ca este o femeie cu experienta de viata, dar de aici pana la a da sfaturi despre orice e cale lunga.

Daca mai aveam vreo indoiala despre faptul ca aceasta e cea mai proasta din cele patru carti ale ei, textul de final vine sa imi spulbere indoielile, cu o rabufnire de feminism, inteles, ca in 90% din cazuri, gresit, cu urmatorul indemn adresat barbatilor:
,,Stiti, noi nu suntem masini de gatit, aspiratoare care doar primenesc aerul din jurul vostru sau instalatii de facut copii, ci suntem femei, deci avem visuri, planuri, indoieli, zile proaste, ciclu, angoase, temeri despre cat ne mai iubiti azi, fata de ieri...." Eu, una, fraza asta mi-o inchipui iesind din gura unei casnice cu bigudiurile in cap, cu o mana pe cratita si una in sold, amaratului care s-a intamplat sa ii iasa in cale in zilele alea cand e la ciclu si plina de angoase, ca sa folosesc chiar cuvintele autoarei.

Primele 3 carti ale ei chiar mi-au placut, mi s-au parut  calde, sincere, si mai pline de substanta. Aici sunt aproape numai texte care mascheaza diferitele ei nemultumiri la societatea romaneasca, la tot felul de excese care ne caracterizeaza, lucruri despre care am mai citit in prima ei carte, Despre lucrurile simple. Alt lucru care chiar mi-a placut la fostele carti erau povestirire in care dadea dovada de imaginatie si sensibilitate, acum vad ca nu a mai scris decat non-fictiune, nu inteleg de ce.

Ce-i drept, da dovada ca e aceeasi persoana preocupata de trairile ei interioare, pe care stie sa le puna pe hartie, lucru care nu-i usor deloc, si, ca si celelalte carti, te indeamna la reflectie...Dar asta dupa ce reusesti sa treci de toate truismele si moralizarile!

Cand am aflat ca Sophie Kinsella a mai scos o noua carte am fost atat de incantata! Asta deoarece, alaturi de Eric Emmanuel Schmitt si Amelie Nothomb, nu ma dezamageste la nici o carte. Si ma bucur ca nici de data asta nu a fost altfel, am citit Noaptea nuntii intr-un weekend, pe nerasuflate, desi aveam multe alte lucruri, prioritare, de facut. Dar am luat o pauza de destinere, buna dispozitie, si ras.