Monday, November 25, 2013
Friday, August 2, 2013
Oriunde ai citi, si orice ghid ti-ar spune acelasi lucru: nu se compara Varsovia cu Cracovia, in defavoarea primei. Asa ca dupa ce vazusem Cracovia, de care ramasesem intr-adevar foarte impresionata, aveam asteptari foarte scazute pentru Varsovia. Si chiar nu a fost cazul! Ce-i drept, orasul a fost distrus in proportie de 90 % in al Doilea Razboi Mondial, dar asta nu inseamna ca partea moderna a orasului nu ofera privelisti frumoase (foto 1), si oricum partea veche a fost reconstruita partial (foto 2 - 6). In Orasul vechi vei gasi si o statuie a sirenei care este considerata simbolul orasului, si parte a legendei de intemeiere (foto 3).
Monday, July 29, 2013
Sunt destui oameni care gasesc un loc care sa le placa atat de mult, incat il aleg ca destinatie ani la randul, pe principiul ca astfel merg la sigur. Eu fac parte din cealalta categorie: cred ca sunt prea multe locuri frumoase de vazut pe lumea asta, incat sa te cantonezi intr-un singur loc. Din cele peste 20 tari vizitate pana acum insa, locurile la care nu as spune ,,Nu'' niciodata, chiar in defavoarea unei excursii undeva necunoscut, le pot numara pe degetele de la o mana: Thailanda, in totalitate, Singapore, Peniscola (Spania), Karlovy Vary (Cehia), si mai nou, zona lacului Como, din Italia. (foto 1 & 2)
Wednesday, July 10, 2013
In viata mea nu mi-a fost asa teama ca inainte sa plec in Rusia. Aveam o groaza de frici, toate cumulate. In primul rand, mi-era teama de cum o sa ma descurc pentru prima data, timp de o perioada de 2 luni, departe (atat de departe!) de casa, de familie, de cei dragi... Mai ales fiindca sunt genul de persoana mult mai atasata de cei apropiati decat, sa zicem, media. De fapt, asta a si fost ideea, cand m-am decis sa aplic pentru internshipuri in strainatate, prin intermediul platformei puse la dispozitie de cei din AIESEC: am vrut sa ma provoc singura, sa imi depasesc muuuult de tot zona de confort. Parca am inceput sa am si mai multe indoieli cand o prietena buna mi-a schimbat perspectiva: ,,Mai Ama, trei sferturi din cei care pleaca in strainatate in internshipuri ca al tau pleaca fiindca n-au nimic de pierdut in tara. Tu ai totul in tara, asa ca de ce pleci?'' Si asa e, nu imi lipsea nimic in tara!
Insa gasirea internshipului potrivit, si apoi toate formalitatile pentru plecare (mai ales adevarata epopee de a obtine visa pentru Rusia), deja ma facusera sa am indoieli daca fac ceea ce trebuie sau nu. Alesesem internshipul din Rusia, deoarece era unul relativ scurt (majoritatea erau de 5 luni cel putin), si pentru ca era vorba de Siberia. Eu oricum vroiam sa vizitez mult Rusia, dar mai ales in Siberia erau si mai slabe sanse sa ajung altfel. Asa ca mi-am luat inima in dinti si iata-ma la aeroport, efectiv INGROZITA.
De ce? Pe langa teama ca nu stiam cum o sa ma descurc singura, tocmai fusese si cazul cu tanara japoneza ucisa imediat dupa ce ajunsese in Romania tot cu un internship prin AIESEC, si cei de la AIESEC nu o asteptasera la aeroport, asa cum ar fi trebuit sa se intample. Ori cei din AIESEC Romania sunt oricum muuuult mai seriosi decat AIESEC Novosibirsk (Rusia), care deja imi facusera o groaza de probleme, si nu isi dadusera absolut deloc interesul. Asa ca deja ma vedeam si eu singura in aeroport in Siberia, la 5 dimineata, cand imi ajungea avionul, intr-o tara in care aproape nimeni nu vorbeste engleza. La asta se mai adauga si senzatia de disconfort pe care o am cand trebuie sa zbor singura, plus un pic de teama ca ma duc la capatul civilizatiei.
Prima impresie despre Siberia a fost mai mult decat dezolanta: un aeroport comunist, cu un mobilier vechi de cel putin 20 de ani, cu un personal care nu vorbea engleza. Ori sa nu vorbeasca engleza nici macar personalul de la aeroport deja mi s-a parut mai mult decat exagerat. Plus ca sunt foarte inceti, si ne verificau pe toti la sange la acte, de parca eram niste infractori care venisera sa le invadeze minunata tara. Asa ca stai Amalia la 5 dimineata, dupa aproape 24 de ore pe drum, intr-un frig groaznic, pana isi termina ei formalitatile! Si cu marea teama daca ma asteapta cineva sau nu. Spre marea mea usurare, ma asteptau. Insa cand am iesit din aeroport, al doilea soc, pe care nu cred ca o sa il uit prea curand: m-a izbit un frig, un vant, si o ceață, de nu se vedea mai mult de 5 metri in fata. Si era jumatatea lui septembrie, in conditiile in care eu, banuind ce ma asteapta in Siberia, deja ma imbracasem foarte gros!
Am ajuns, mai mult pe orbeste din cauza ceței, la autobuzul care ma ducea in Berdsk, orasul unde aveam sa locuiesc, la o ora de Novosibirsk (capitala Siberiei): era exact ca Zeniturile noastre, eu nici nu cred ca mai avem asa ceva in Romania. Si dupa ce ca era asa frig, n-a bagat deloc caldura. Pana am ajuns in Berdsk, simteam deja ca facusem țurțuri! Plus ca in drum spre Berdsk, vazand acelasi peisaj dezolant,aceleasi cocioabe de case (foto 1), si pe alocuri blocuri comuniste(foto 2), mi-am facut prima impresie despre Siberia, gandindu-ma incontinuu : ,,IN CE TE-AI BAGAT???''
2010 Your Website| All Rights Reserved| Free Website Template by CSSHeaven | Blogger Template by Blogger Template Place & Supported by Blogger Tutorial