Latest from the journal

Thailanda - Jurnal de calatorie - partea 1

Nu credeam ca o sa mai scriu despre Thailanda, deoarece excursia a fost in anul 2010 (cu agentia de turism Omnia), si detaliile devenisera  putin vagi, despre monumentele vizitate, despre chiar toate orasele vazute si alte lucruri de genul. Am constatat ca nici nu aveam prea multe poze in care sa nu apar si eu, sau familia mea, pe care incerc sa le tin departe de blog. Doar ca de curand am dat peste carnetelul meu pe care l-am tinut ca jurnal de calatorie, de care uitasem. Recitindu-l, mi-am propus sa il redau aici, cu tot cu ceea ce acum percep ca niste naivitati de exprimare de acum 3 ani; dar am sa-l las exact asa. Doar am inserat pozele, de data asta si personale. Asadar:


,,In avion (ora 16.00 - Romania...21.00 - Thailanda - Am pus-o cu diferenta de fus orar.)
Eei bine,  daca as fi crezut eu ca ajung sa scriu despre o excursie ca asta, adica sa ajung in S-E Asiei,si sa fiu de doua zile..in avion! Am avut aseara o cursa pana la Istanbul (nu ma asteptam sa revin asa repede pe Ataturk, eram foarte nostalgica la Starbucksul din el aseara:) ), iar azi dimineata la 7 am plecat cu asta. Deci 9 ore de zbor. Nu mai vorbesc ca ora locala e 21 de fapt, deci sa vezi ras cu diferenta de fus, si de grade, evident: tu te imbraci in palton si pulover si impachetezi maiouri si rochite. N-am simtit deloc astea 9 ore, oricum. Ca de obicei, Turkish Airlines ruuules! \m/ M-am uitat la filme, si am fost foarte incantata de diversitatea si selectia de muzica. Am ascultat numai Jason Mraz, Frank Sinatra, Nat King Cole & Co, nici prin vise n-as fi sperat! Bine, acum, la final de tot, m-am dat pe Lady Gaga, sa ma dezmortesc. Ca, bine, am si dormit, si m-am uitat dupa stewardeze, ca de obicei (old habits die hard). De retinut parfumul uneia: Cerruti 1881(da,da, am intrebat-o :D)

Frate, de abia astept sa ajungem in Bangkok. Maine, daca reusesc sa ii conving pe ai mei...o sa sar cu parasuta!! (da, chiar e nevoie de acord parental la 20 de ani pentru asa ceva.) Mergem la o insula de corali, vreau sa fac si scufundari (doar acum 2 saptamani am facut rafting, canoe, si am sarit pe spate de pe o stanca in apa de 5 grade, in Austria, nu vreau sa ma dezmint.) Hai, gata, ajunge.

Pattaya (Potaia, pe romaneste, sa fie mai usor.); 18 octombrie 2010, 21.45
Am ajuns. Suntem incantati pana la Dumnezeu! Am fost azi la un complex imens numit ,,Paradise on Earth''(foto 4, 5) , cu gradini de orhidee, jungla tropicala, gradini gen Versailles, spectacole si dansuri traditionale Thailandeze (foto 1), spectacole cu elefanti (m-a luat elefantul in trompa, apoi s-a facut ca ma calca!-foto 2, 3 ). Apoi am fost la o fabrica si muzeu de pietre pretioase,si..le-am dat la temelie:)) Au niste preturi miiiici...Asa ca mi-am luat, si eu si mama, muuulte perle. Dupa, la hotel, am zis sa dormim o ora...dar am dormitde fapt 3, ca lemnele. Salut super-piscina de aici! (foto 6)
Apoi am fost si ne-am plimbat mult prin statiune, nu e asa diferita de cele din Europa (gen Peniscola, din Spania), dar e muuult mai periculoasa. Parca pana si tata era un pic temator.
Foto 1

Foto 2

Foto 3

Foto 4

Foto 5

Foto 6


Pattaya, Green Park Resort; 19 octombrie, 23:45
Asta e excursia perfecta. Si azi am avut o zi superba: am fost la insula de corali, am facut plaja, am inotat si m-am balacit cu tata o groaza in apa de 30 de grade, si de retinut strategiile noastre de a ne urca pe banana gonflabila:)) Am mancat pe insula o masa traditionala thailandeza, siiiii....ne-am dat cu parapantaaa!\m/ (foto 7) Dupa, am stat la piscina hotelului. Seara, am fost pe ,,Drumul pierzaniei''...Doamne, cata decadenta! Thailandezele astea sunt usuratice raaaau! Sau thailandezii cu operatie de schimbare de sex, ai putea sa juri ca sunt fete, pana te abordeaza pe strada cu o voce de barbat, prima data cred ca am si tresarit de uimire!''

 To be continued!

Oxford - the perfect place to live

Dupa ce vizitasem Cambridge, care imi placuse la nebunie, aveam asteptari foarte mari si de la Oxford, si mi-era teama in sinea mea, cum se intampla de cele mai multe ori, ca voi fi dezamagita. De unde?! Am petrecut o zi superba in Oxford, este un oras foarte relaxant, iti poti da seama numai in calitate de turist ca aici, calitatea vietii este una foarte ridicata! Oxfordul este plin de gradini, parcuri, si este strabatut in mare parte de raul Cherwell, pe care lumea se plimba alene cu barcile, asta cand nu stau la picnic. Un dolce far niente continuu!

Ca oras turistic, Oxfordul atrage prin bogatia concentrata de arhitectura religioasa si academica, si te incurajez sa vizitezi macar un colegiu (foto 1). Nu rata nici Gradina Botanica (foto 2), cea mai veche gradina din Marea britanie dedicata studiului stiintific al plantelor, si Sheldonian Theatre (foto 3), care este folosit in prezent pentru ceremonii de absolvire si concerte. Langa Sheldonian theatre se afla Puntea Suspinelor( foto 4), o copie dupa cea de la Venetia.
 Foto 1

 Foto 2

 Foto 3
 Foto 4

Te las, in loc de incheiere, cu mai multe poze:







O altfel de Londra

In Londra mai fusesem de doua ori, ultima data petrecand chiar 10 zile acolo, asa ca in weekendul petrecut cel mai recent acolo am decis sa fac un traseu mai putin cunoscut, cu ajutorul ghidului meu de incredere, National Geographic traveler - Marea Britanie (Adevarul Holding).

Sunt foarte prietena cu ghidurile National Geographic traveler si cred ca sunt ideale pentru turismul individual, deoarece propun trasee foarte explicite, astfel incat si un incepator intr-ale orientarii se poate descurca sa viziteze de unul singur, fara sa se rataceasca si fara sa rateze atractiile turistice. 
Asadar, am ales ca plimbare de o zi zonele Knightsbridge si Kensington, prezentate in ghid la paginile 80-81.
Plimbarea a inceput cu magazinul Harrod's, care era redecorat in totalitate in tema ,,Marele Gatsby'', vitrinele  afisand numai modele cu tinute glam din perioada anilor '20 (care se si intampla sa fie perioada mea preferata in materie de moda, dar si lifestyle). Zone in sine este superba, de aici si pana la Victoria & Albert Museum. (foto 1, 2 si 3 ).
 Foto 1

 Foto 2

 Foto 3

Imediat langa Victoria & Albert se afla Natural History Museum, cu un aspect mai degraba de catedrala (foto 4), si apoi Science Museum, cu un aspect mult mai putin spectaculos ( si nici nu am intrat).
 Foto 4
Am continuat traseul (foto 5&6 ) pe langa Imperial College, pana am ajuns la eliptica Royal Albert Hall (foto 7&8).
 Foto 5

 Foto 6

 Foto 7

 Foto 8
De la Royal Albert Hall m-am plimbat atat prin Hyde park, cat si prin Kensington Gardens (parcurile sunt unite chiar in fata acestei cladiri). 

Asta nu inseamna ca nu am dat o fuga si prin centru, sa mai vad o data London Eye ( foto 9 ), Big Ben (foto 10 & 11), si catedrala Westminster, si sa ma plimb prin Saint James' park (foto 12), pana la palatul Buckingham!
 Foto 9

 Foto 10

 Foto 11
 Foto 12
Ce sa nu mai ratezi in Londra:
- Regent's park
- zonele Soho si Covent Garden
- zona City (centrul financiar al orasului)
- catedrala Saint Paul (ofera o priveliste foarte frumoasa asupra orasului)
- Trafalgar Square (unde este si National Gallery, principala galerie de arta din Londra).
Pentru toate zonele mentionate mai sus, gasesti trasee in ghidul National Geographic.

Sfat: ia-ti umbrela, macar o ploaie tot o sa prinzi, si nu vizita Londra decat in intervalul mai-septembrie, in rest vremea e mult prea friguroasa incat sa te poti bucura cu adevarat de vizitat...


E.L. James - Fifty shades of grey

Recunosc ca m-am apucat sa citesc romanul cu o idee preconceputa- ca e un fel de nou Twilight, la ce nebunie s-a iscat in jurul lui; si, ca majoritatea bestseller-urilor, nu poate insemna decat ca e plin de clisee pentru care lumea inca mai are o sensibilitate, se pare.

In principiu, nu m-am inselat. E o carte plina de clisee, si inteleg de ce a avut succes:
1. Face apel la romantismul  ala, dus la extrem, grețos deja, care, vrem, nu vrem, o data tot s-a aflat in orice fată, si care zace inca in noi. Pe scurt, este o poveste de dragoste intre o studenta aflata aproape de absolvire - Anastasia Steele- si un tanar, dar important om de afaceri - Christian Grey. Cei doi se cunosc atunci cand Ana ii ia un interviu, desi cea care trebuia sa il intervieveze era prietena ei cea mai buna, care se imbolanveste subit (incep cliseele de la pagina 1, cu alte cuvinte.) Atractia dintre cei doi este instantanee, si desi el face ceva aluzii ca i-ar placea sa o revada, ea il refuza, fiind genul ala de persoana care nu are incredere in ea, desi toata lumea ii spune ce bomba sexy e  ( Can I do the ,,rolling eyes'' thing?); providența face insa ca cei doi sa se vada din nou, timp in care aflam mai multe despre Grey - repetari obsesive ale marturisirilor Anastasiei despre cat de sexy, respectiv bogat e (foarte profund, stiu.) Imaginatia autoarei nu pare sa o depaseasca pe cea a unei adolescente de 15 ani, din moment ce povesteste despre vila impresionanta a lui Grey, sau despre cum, la prima intalnire, o plimba pe Ana cu elicopterul sau personal..Si exemplele continua de-a lungul intregii carti, lucru care  m-a si deranjat cel mai tare: atitudinea pe de o parte ofensata a Anastasiei cand Grey ii face cadouri scumpe ( ii ia o masina, un laptop, etc), dar pe de alta parte extrem de incantata - materialism cat cuprinde, super romance!

2. Sexul: sex sells, iar Fifty shades este un roman erotic. Spre deosebire de alte romane erotice  totusi, in care gaseai (aproape) numai sex, mi-a placut ca aici scenele erotice nu ocupau un loc extensiv. Mi-a placut imaginatia autoarei strict privind partea erotica a relatiei dintre cei doi, dar ce te faci cu restul povestii? Fiindca in cele 500 pagini, nu aflam decat ca Grey are un trecut obscur care il face sa aiba porniri sadice si dominatoare, ca ii propune Anei sa semneze un contract in care accepta sa i se supuna total, din punct de vedere sexual, si ca se straduieste sa o faca sa accepte sa semneze, insa ea are indoieli. Condensat la jumatate, ar fi fost mult mai interesant.

Ce mi-a mai displacut a fost stilul de povestire, cu un vocabular foarte limitat si simplu, si foarte multe repetitii  (afli de la un simplu word count ca Ana foloseste fiecare din expresiile ,,Holy shit/ Holy fuck/Holy crap" de peste 45 de dati de-a lungul celor 500 de pagini).Pe de alta parte, probabil stilul asta simplut face sa se si citeasca foarte usor, fiind, pe alocuri, o carte captivanta, altfel as fi abandonat-o. Si sa nu fim nici snobi, ca nu poti citi Sartre tot timpul.  Plus ca finalul e cam brusc si te lasa sa te intrebi ce se va intampla mai departe... Desi in parte a fost enervanta, romantica din mine ar vrea sa vada totusi ce va fi continuare cu cei doi!