Ideea ca iti trebuiesc multi bani sa calatoresti este una cat se poate de gresita. Atata timp cat exista dorinta de a calatori, mijloace se vor gasi, si in articolul asta iti voi demonstra ca se poate sa calatoresti cu buget restrans si chiar fara sa platesti aproape nimic.

In primul rand, pentru biletele de avion ieftine, te sfatuiesc sa dai Like pe Facebook pentru inceput paginii Promotii bilete avion, vei gasi oferte incredibile, zboruri spre New York chiar si cu 200 lire, zboruri spre alte orase europene sub 50 lire, si tot asa. Apoi, da like paginilor companiilor aeriene care opereaza la noi, sa fii sigur/a ca o sa le vezi la timp toate ofertele. In situatia in care ajungi sa iti cauti zborul fara a beneficia de oferta totusi, cauta-l de pe site-ul avion.ro , sau de pe vola.ro , iti va afisa cele mai bune oferte.

Apoi, nu ocoli ofertele de pe site-urile de reduceri, in ideea ca ,,E prea bun ca sa fie adevarat.'' Anul trecut, eu am plecat in Praga, la Nisipurile de Aur, si anul acesta la Parndorf, cu oferte luate de pe www.fundeal.ro  (Praga si Parndorf), respectiv www.groupon.ro  (Nisipurile de Aur). Imi amintesc ca pentru ultima oferta, la Parndorf, am platit 80 euro de persoana pentru 3 nopti cazare, cu mic dejun inclus, la un hotel de 4 stele. Totusi, nu strica sa fii vigilent, eu am sunat de fiecare data la hoteluri, inainte de a achizitiona oferta, sa fiu convinsa ca este reala, si sa ii intreb direct si de datele disponibile (uita-te bine la valabilitatea vocherului pana sa il cumperi, si intreaba la hotel daca au liber cand vrei tu, altfel l-ai luat degeaba).

Dar daca vrei sa vizitezi fara sa scoti aproape nici un ban din buzunar, si sa ai parte de mai mult decat experienta unui turist, iti recomand proiectele prin Tineret in Actiune . Sunt proiecte de schimburi de experienta intre tineri, ai cazare si masa asigurate, si de regula din transport platesti doar 30 %. Eu asa am vizitat Olanda, Italia si Turcia, si am fost mai mult decat turist. In Olanda si Italia am locuit cu famili native, si am fost introdusa direct in obiceiurile tarilor respective, ,,de la sursa''. In Olanda mergeam pe bicicleta inclusiv in club, si dormeam cu un geam deschis (intepenit asa) noaptea, la 5 grade, fiindca ,,Asa e sanatos'', iar in Italia am fost rasfatata cu pizza si paste de casa cat am putut duce. In proiectul din Turcia am fost cazata la un hotel, laolalta cu ceilalti participanti la proiect, insa in fiecare seara aveam petreceri interculturale, in care fiecare tara isi prezenta pe rand dansurile, muzica, mancarea, bautura, obiceurile. Partea proasta la aceste proiecte este ca sunt restrictive, se adreseaza tinerilor pana in 25 de ani (rar pana in 30 de ani), insa din experienta pot spune ca isi au farmecul numai in timpul liceului, maxim in timpul facultatii.

Exista insa si experienta pe treapta superioara a proiectelor Tineret in Actiune, si anume programele de internship globale . Desi nu sunt mare fana a organizatiei, trebuie sa recunosc meritul AIESECULUI in internshipul de 2 luni in care am plecat in Siberia, Rusia, toamna trecuta. Ei organizeaza programe de internship, platite sau pe baza de voluntariat, care dureaza de la 6 saptamani pana la 2 ani. Partea buna este ca, literalmente, iti pun la dispozitie internshipuri peste tot in lume (eu am avut interviuri cu China, Rusia, Finlanda, Brazilia, Cehia..). Partea proasta este ca trebuie sa ai nervii foarte tari, pana sa ajungi sa pleci intr-un internship de genul. Cei de la AIESEC te vor trece prin (inutil de) multe etape de selectie, la finalul carora iti vor pune la dispozitie platforma de internshipuri. Problema este ca de abia de atunci incepe greul, fiindca nu esti acceptat automat, trebuie sa dai cate doua interviuri pentru internshipul dorit, si sansele sa te accepte din prima sunt aproape nule. La mine a durat o luna si jumatate pana mi-am gasit internshipul, si numeroase interviuri. Insa, in urma experientei avute in Sibria, pot spune clar ca s-a meritat.

In ceea ce priveste internshipul meu, a fost platit, si am avut asigurata si cazare, masa, si chiar si excursii in imprejurimi..eu mi-am platit numai biletul de avion. Insa cazurile difera de la program la program, trebuie sa cauti mult sa gasesti ceva care sa ti se potriveasca.

Astea fiind spuse, spor la...calatorit! Si astept sa imi spuneti daca sfaturile mele v-au ajutat!

Imi place mult sa ma exprim in scris, asa ca de multa vreme cochetez cu ideea de a-mi face blog. Desi de abia acum am reusit sa fac un pas concret in directia asta, o perioada am stat si am fost un observator docil al altor bloguri, fie ale cunostintelor mele, fie ale unor persoane mai putin cunoscute.

Bineinteles, tine de natura blogului tau si a subiectelor abordate cat de mult vrei sa iti expui gandurile altora, insa ma tot intreb de ce ar vrea cineva sa se expuna de bunavoie atat de mult, mai ales tinand cont de amploarea pe care pare sa o fi luat-o si blogosfera romaneasca. Ne credem un pic mai interesanti decat restul? Credem ca avem ceva cu adevarat important de spus? Sau credem pur si simplu, nu neaparat ca avem altceva de spus, dar ca noi putem transpune in cuvinte ceea ce altii nu pot?

Cred ca asta-i si motivul pentru care, din cate am observat, aproape fiecare blogger tine, inca de la inceput, sa justifice de ce si-a facut blogul respectiv. Imi pare a fi un fel de scuza pentru cititori, un fel de ,,Sa nu credeti ca ma cred mai destept sau ceva...''. Tocmai  de aia nici nu vreau sa ma arunc intr-un raspuns de genul, al carui raspuns nici eu nu il stiu prea bine. De ce mi-am facut blog. Pot, cel mult, sa iti spun despre ce vreau sa scriu, despre lucrurile care imi plac, care nu imi plac, care ma emotioneaza, care ma infurie, in orice caz, care ma fac sa rezonez, intr-un fel sau altul.

Asadar: vreau sa iti vorbesc despre cele doua lucruri care imi plac cel mai mult: cartile si calatoriile. Intentionasem sa numesc blogul Colectionara de cuvinte si calatorii, dar mi s-a parut prea lung. Insa acum tu stii deja ca nu-i vorba numai despre carti. Am sa iti vorbesc despre cartile care mie mi-au spus (si imi vor spune) ceva, si despre calatoriile care au lasat (si vor lasa) o amprenta asupra mea. Dar nu ma voi rezuma numai la asta. Sunt mult mai multe lucrurile care imi plac sau nu, sau care ma fac sa imi pun intrebari, voi vorbi si despre astea. Invariabil, presimt ca voi vorbi mai mult despre lucrurile care ma deranjeaza, e probabil o tendinta de defulare, insa ma voi rezuma la lucrurile cu care cred ca rezoneaza si restul.

Si inca ceva: blogurile sunt, prin definitie, personale, insa in perioada cat am stat si observat, nu am putut sa nu vad multe bloguri extrem de intime, care s-au transformat in jurnale ale povestitorilor, sau in filozofii proprii, in postari extrem de abstracte. Bloguri care devin relevante numai pentru posesorii lor. Asa ca voi incerca sa raman, pe cat se poate, in concret. Nu imi plac oamenii care filozofeaza fara sa stie despre ce vorbesc, si fara sa aiba pregatirea pentru asa ceva. Nu imi plac nici cei care pe blogurile lor (si nu numai) incearca sa fie ironici, desi prea putini inteleg cat de greu este sa stapanesti ironia in limitele bunului simt si fara sa cazi in penibil tu insuti. Deja vorbesc despre lucrurile despre care ma enerveaza inca din prima postare. In fine, ideea este ca eu o sa incerc sa evit toate capcanele astea, astfel incat sa rezultatul sa fie ceea ce vreau: un blog cu sugestii si prezentari utile, de carti, calatorii, & more.

Te mai astept pe pagina mea!
Colectionara de cuvinte